Final de clasa a VIII-a, "adolescenţi pe mare" ...
Blogul meu s-a animat azi cu 25 de autoportrete.
Autoportrete de adolescent.
La ora la care eu scriu aceste rânduri, cei 25 de adolescenţi sunt în drum spre şcoala lor, Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, locul unde cei mai mulţi dintre ei şi-au petrecut mai mult din jumătate din viaţă, clasele I-VIII.
Le-am fost profesoară de limba şi literatura română în cei patru ani de gimanziu. I-am văzut citind, scriind, i-am văzut emoţionându-se, i-am văzut învăţând, temându-se sau, dimpotrivă, prinzând curaj.
I-am ţinut de mână, arătându-le drumul.
I-am văzut crescând.
I-am văzut învăţând mersul pe valuri, în picioare.
Acum mi-i imaginez mergând cu emoţie către şcoala lor, acolo unde peste mai puţin de o oră, vom avea împreună ULTIMA ORĂ DE ROMÂNĂ din viaţa de gimnaziu.
Îi voi întâmpina cu poezie, fiindcă "Adolescenţi pe mare" nu a căpătat nicicând pentru mine mai profunde şi mai uimitoare înţelesuri ca azi.
Îi voi întâmpina, ca de fiecare dată, cu sufletul, pe toţi şi pe fiecare în parte, adolescenţi pe mare, Cristi, David, Ali, Iulia, Teo, Andreea Ş, Ilinca, Andu, Robi, Nora, Florina, Ana, Mihai, Silvia Valerică, Cristina, Andrei, Robert, Dumi, Daria, Cristiana, Daniel, Dani, Lucy, Lucian.
Deci, ultima oră de română, Să înceapă ...
Autoportrete de adolescent.
La ora la care eu scriu aceste rânduri, cei 25 de adolescenţi sunt în drum spre şcoala lor, Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, locul unde cei mai mulţi dintre ei şi-au petrecut mai mult din jumătate din viaţă, clasele I-VIII.
Le-am fost profesoară de limba şi literatura română în cei patru ani de gimanziu. I-am văzut citind, scriind, i-am văzut emoţionându-se, i-am văzut învăţând, temându-se sau, dimpotrivă, prinzând curaj.
I-am ţinut de mână, arătându-le drumul.
I-am văzut crescând.
I-am văzut învăţând mersul pe valuri, în picioare.
Acum mi-i imaginez mergând cu emoţie către şcoala lor, acolo unde peste mai puţin de o oră, vom avea împreună ULTIMA ORĂ DE ROMÂNĂ din viaţa de gimnaziu.
Îi voi întâmpina cu poezie, fiindcă "Adolescenţi pe mare" nu a căpătat nicicând pentru mine mai profunde şi mai uimitoare înţelesuri ca azi.
Îi voi întâmpina, ca de fiecare dată, cu sufletul, pe toţi şi pe fiecare în parte, adolescenţi pe mare, Cristi, David, Ali, Iulia, Teo, Andreea Ş, Ilinca, Andu, Robi, Nora, Florina, Ana, Mihai, Silvia Valerică, Cristina, Andrei, Robert, Dumi, Daria, Cristiana, Daniel, Dani, Lucy, Lucian.
Deci, ultima oră de română, Să înceapă ...
Această
mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân'la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân'la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.
(Nichita Stănescu –
Adolescenţi
pe mare )
Comentarii
Trimiteți un comentariu