Autoportret de adolescent. Nora
Adolescenţii. Ce sunt de
fapt ei?. Nu îi poţi numi adulţi, dar nici copii. După mine, timpul
adolescenţei este atunci când te descoperi pe ţine însuţi. Când ai învăţat
destule din tainele copilăriei şi când eşti gata să înveţi şi mai multe din
timpul care vine.
Ce exemplu mai bun de
portret de adolescent pot da, decât pe al meu. Deşi sunt în floarea vârstei, 15
ani, sunt destul de copilăroasă, dar matură, deşteaptă, totuşi nu destul,
experimentată, dar nu îndeajuns de trecută prin viaţă.
Caracterul meu este unul
simplu, la fel ca gusturile mele. Îmi place să ajut pe cine pot, să ofer
sfaturi, să previn înainte de greşelile pe care chiar eu le-am săvârşit. Din păcate sau fericire, la anii mei am
trecut prin multe perioade, ba mai frumoase, ba mai triste.
Ca orice alt adolescent pot
fi recunoscută prin comportamentul spontan şi prin entuziasmul pe care îl arăt
faţă de multe lucruri. Acum să trecem la aspectul fizic. Poţi recunoaşte un
adolescent după trăsăturile neatinse de trecerea efemeră a timpului chiar
foarte uşor sau după acneea ce îi dă bătăi de cap. La aspect nu am nimic
special, dar sunt multumită de felul în care arăt. Destul de înaltă, păr mediu,
ochi frumoşi, breton. Recunosc, aş vrea să schimb câteva lucruri la mine, dar
cel mai e bine e să rămâi împăcat cu tine
pentru că eşti perfect aşa cum te-a lăsat Dumnezeu.
Perioada adolescenţei este
cea mai tare cu putinţă. Sper să nu treacă aşa repede pe cât se zice.
123321
RăspundețiȘtergere