Autoportret de adolescent. Daniel

Încă de când eram mic, lumea mă alinta, spunându-mi că sunt deştept şi unic.
Acum, în ultimele săptămâni de gimnaziu, îmi dau seama că eu chiar sunt deştept, doar că trebuie să îmi dau silinţa mai mult. Exact cum spune şi mama.
La început nu mi-am dat seama de ce mi se spune că sunt unic, dar, cu timpul, am înţeles că unicitatea mea reiese din faptul că mă pot concentra pe mai multe planuri diferite: şcoală şi fotbal. Bineînţeles că nimeni nu mi-a dat nicio şansă să fac şi fotbal şi şcoală, în acelaşi timp, dar iată-mă acum!
Consider că sunt un copil obişnuit, care trebuie să se concentreze foarte mult la examenele de peste câteva săptămâni, ca să intre la un liceu foarte bun.      

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

Imagine
  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor m...
Citiți mai multe