Amintiri din ora de română. "Uitarea nu se va așterne prea ușor"
Îmi
amintesc și acum prima oră de română din gimnaziu.
Eram
foarte speriată și mă gândeam că nu voi putea face față cerințelor prea mari.
Nici nota de la primul test nu prea m-a ajutat să depășesc această teamă. Abia
după câteva ore, am început să mă liniștesc și chiar să îndrăgesc această
disciplină.
O
mare contribuție a avut-o doamna profesoară. Nu știu cum reușea, dar ne făcea să zâmbim chiar și în momentele grele.
O glumă la adresa unui coleg, un comentariu haios sau chiar o scurtă depănare
de amintiri erau clipele pe care le așteptam cu nerăbdare, în aceste ore. În
clasa a VIII-a, simtind că avem și mai mare nevoie de ele, momentele s-au
îndesit. Ba chiar au apărut printre nuvele, balade și romane și lecțiile de
viață: cum să ne purtăm, cum să avem grijă de noi și multe alte lucruri utile
în viață. Nici temele nu mi se mai păreau grele în clasa a VIII-a. Trebuie să
recunosc că, uneori, mai comentam atunci când aveam teme multe și trebuia să
îmi petrec o bună parte din timp la masa de lucru. Portofolii, transcrieri,
fișe de lectură, teste … La ce îmi foloseau oare? Acum înțeleg că toate aceste
lucruri mă ajutau, fără să îmi dau seama, să mă pregătesc mai ușor pentru
examenul ce mă așteaptă.
Mai
avem doar câteva ore de limba română, până ce anul școlar se va încheia și deja
încep să le duc dorul. Mi-aș dori să avem parte fiecare dintre noi de astfel de
ore de română și de un astfel de profesor, în orice liceu vom merge. Dar, nu se
știe niciodată ….
Un
lucru este clar. Uitarea nu se va așterne prea ușor peste aceste clipe frumoase
petrecute împreună.
Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial.
Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu