Amintiri din ora de română. "... Aşa cum trebuie să facă un profesor"

Cu cât drag îmi amintesc de ora de română! Încă ţin bine minte că în clasa a V-a doamna profesoară ne-a întâmpinat cu un coşuleţ de gărgăriţe de ciocolată – un gest de afecţiune care pe mine m-a făcut să îmi dau seama că dumneaei este una dintre cele mai darnice persoane şi cu un suflet atât de mare şi bun, încât nu voi mai avea o profesoară astfel.  Atunci când dădeam teste şi eram toţi emoţionaţi, ea, cu zâmbetul ei şi cu felul ei de a fi, ne-a făcut să uităm de emoţii şi ne-a dat încredere, aşa cum trebuie să facă un profesor, trecând cu bine peste tot. Aşa au trecut patru ani grei, dar frumoşi.

Acum , după aceşti ani, trebuie să ne luăm rămas bun, deoarece fiecare o va lua pe drumul lui, iar eu îi mulţumesc doamnei profesoare că a avut grijă de noi şi ne-a călăuzit.

Robert Clej

Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.