Autoportret de adolescent. Andrei
Părerea mea – în ultimii ani de şcoală, în aceşti ani ai
adolescenţei, portretul meu începe să
prindă formă, pictându-se mai frumos, pe măsură ce cresc.
Aceşti ani mă formează foarte bine şi sunt cei mai frumoşi
din viaţa mea. Mai am un pic şi ajung şi eu bărbat! Mare cât un munte şi voinic
… ca la şapte ani. Deja trebuie să devin mai responsabil şi să am grijă de
familie. Păcat că odată cu toate acestea a venit şi jungle de păr pe care o am
pe tot corpul, dar pubertatea este creaţia mamei natură şi trebuie respectată.
Deştept sunt, că aşa m-a făcut mama. Odată cu grijile şi cu
responsabilităţile pe care urmează să le am, îmi cresc şi atenţia şi priceperea
şi mintea.
Mă înţeleg cu majoritatea colegilor, în special în ultimii
ani, când ştim că urmează să ne despărţim. … Tot familie o să fim!
Acesta e portretul meu şi vreau să le mulţumesc colegilor,
profesorilor, dirigintei şi mai ales părinţilor, pentru că m-au ajutat să-l
pictez.
Comentarii
Trimiteți un comentariu