Amintiri din ora de română. "Orele în care privesc cum lucrurile se leagă între ele"
Orele de română au fost o constantă
în cei patru ani de gimanziu prin care am trecut. Ore minunate, ce mi se vor întipări în minte
pentru mult timp de acum încolo.
Îmi amintesc cu plăcere de toate orele ţinute de doamna de română (chiar
şi de cele la care dumneaei doar a asistat, trebuind să inspecteze alte
profesoare). Nu pot uita orele pline de
emoţii în care am fost ascultată, în care am dat tezele, lucrările – şi pot
simţi şi acum acele emoţii.
Îmi aduc aminte şi de zilele în care am luat note mari şi am fost
lăudată, pentru că acestea mi-au demonstrat că pot şi că trebuie să nu mă las
din a înţelege tainele limbii române.
Tot cu mare plăcere îmi amintesc şi de momentele în care doamna
profesoară ne-a servit cu bomboane, cum ar fi de Ziua Copilului – acestea,
chiar nicio şansă să le uit!
Orele de română au fost şi vor fi orele în
care mi se deschid ochii, în care privesc cum lucrurile se leagă între ele.
Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial.
Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu