Amintiri din ora de română. "Un test neanunţat"

Atâtea amintiri frumoase avem din ora de română, încât nu am timp să le înşir pe toate. Seriozitatea era la ordinea zilei, dar la fel şi glumele.

Depinde foarte mult şi de profesor, nu poţi să îţi iei “angajamentul glumelor” cu toţi profesorii. Spre încântarea noastră, la noi era balanţa perfectă. Seriozitate şi destindere.

Acum să revenim la amintiri. Din multiplele pe care le avem, una chiar mi-a rămas bine tipărită în minte. Era mult aşteptata săptămâna altfel, noi nu eram aşa măricei, clasa a V-a, primul nostru an cu dumneaei. Destul de curioşi, am aflat că în ziua respectivă facem o salată de fructe! Urmată de texte publicitare adecvate produsului! Bineînţeles că toţi am fost încântaţi de această activitate haioasă şi delicioasă.

O altă amintire a fost de 1 aprilie în clasa a VI-a, dacă nu mă înşel. Fix în acea zi, doamna profesoară ne-a spus că dăm un test neanunţat. Cu toţii am fost luaţi prin surprindere. Aceasta ne dicta cerinţa, iar noi scriam cuvânt cu cuvânt. La un moment dat, ne-am oprit din scris, deoarece cealaltă jumătate a cerinţei suna ceva de genul: “Iar aceasta a fost o farsă”. Evident că râsetele au început să izbucnească în clasă, dar şi starea de uşurare.

Ţin minte că în clasa a V-a când am avut prima ora cu doamna de română, şi cea mai specială, ne-a servit cu bomboane în formă de gărgăriţe.  A fost un mod foarte bun de a ne arăta că nu avem de ce să ne temem şi că are gânduri paşnice. Adevărul e că s-a supărat pe noi de-a lungul anilor, dar shh,  numai noi ştim aceste amănunte.

Chiar o să ne fie dor de această doamnă minunată! Poate avem ocazia ca în viitor să o avem profesoară la liceu şi să adunăm, cel puţin unii dintre noi, amintiri noi.

Nora Nagy

Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial. 

Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.