Autoportret de adolescent. Daria

De fiecare dată când mă uit în oglindă, îmi dau seama de rapiditatea cu care trece timpul şi îmi amintesc de vremea copilăriei şi de toate bucuriile ei.
Acum m-am schimbat, atât fizic, cât şi moral, dar eu mă simt aceeaşi fetiţă cu părul şaten, cu ochii căprui şi cu o fire mai retrasă. În calitate de adolescentă mă simt mult mai responsabilă şi mai înţeleaptă faţă de acum câţiva ani, când mă jucam cu păpuşile. Mă simt ca un boboc de raţă, fiindcă nu ştiu ce îmi poate rezerva viaţa. Atunci când mă gândesc la vremurile de odinioară în care ieşeam cu alţi copii în parc şi şcoala era un fleac, aş vrea să dau timpul înapoi.

Chiar dacă am crescut şi m-am maturizat, în sufletul meu voi rămâne tot un copilaş bucuros de atenţie şi de afecţiune.     

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

Imagine
  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie
Citiți mai multe