Unul dintre puţinele lucruri
din şcoala generală de care îmi voi aduce aminte cu drag este ora de română. Mereu distractivă, mereu obositoare,
dar mereu captivantă. Deşi româna nu mi-a captat niciodată o atenţie deosebită,
doamna profesoara a ştiut să desfaşoare ora într-un mod fascinant. Ne-a fost ca
o mamă şi ne-a îndrumat. Încă din clasa a V-a, orele de română au fost
epuizante. Teme peste teme, teste peste teste. Nimic privitor la aceste ore de
română nu a fost usor, dar a fost pentru binele nostru. Din fericire, fiecare oră
a avut farmecul ei. Multumită unei profesoare de excepţie, ne-am dezvoltat şi
pe plan personal. Am învăţat ce e bine
şi ce e rău. Am fost prinşi sub o aripă bună. Am fost pregătiţi pentru viitor.
Îmi vor lipsi mult orele de
română, însă am învăţat că nu mergem decât înainte.
Orice revenire este, probabil,
o iluzie.
Acest text este o mică parte din proiectul "Ora de română", realizat cu şi pentru elevii clasei a VIII-a A, de la Liceul Teoretic "Eugen Lovinescu" din Bucureşti, acum absolvenţi ai ciclului gimnazial.
Un mod de a rămâne conectaţi la ORA DE ROMÂNĂ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu