Autoportret de adolescent. Andu

Trecând prin fața oglinzii am observat ceva.

Era o siluetă înaltă si slabă. M-am întors să mă uit mai bine. E un băiat înalt cu picioare lungi, dar sigure în mişcări. Palmele nu i s-au încleştat nicio secundă cât îl priveam, probabil e o fire prietenoasă şi nu are nimic de împărțit cu nimeni. Ochii îi sunt albaştri precum marea în zilele însorite, iar privirea caldă precum soarele din acele zile. Vocea îi e groasă si e foarte sigur pe ceea ce spune, arătând că e bine informat în multe domenii.

Dacă stau bine să mă gândesc... seamănă izbitor de mult cu mine.

Aş putea zice că sunt el....