Autoportret de adolescent. Andreea

Îmi amintesc și acum prima zi de școală… Cu două codițe castanii și două pampoane albe ce îmi luminau fața , am pășit emoționată în curtea școlii. Ochii căprui și sclipitori priveau curioși, dar și speriați în jur.
Acum în clasa a VIII-a , fizicul, dar și caracterul meu sunt schimbate. Fata speriată de ceea ce se întâmplă în jurul ei s-a transformat într-o adolescentă degajată, mai sigură pe ea. Anii de gimnaziu au contribuit mult la formarea mea . Ei m-au ajutat să capăt încredere în mine și să nu îmi mai fie teamă de orice. Deși ochii și-au păstrat aceeași culoare, iar părul și-a schimbat puțin nuanța, eu totuși mă simt o altă persoană. Sunt mai veselă, mai deschisă și înconjurată de mulți prieteni. Dansul, pe care îl practic de la vârsta de șase ani, m-a ajutat și el să mă formez. M-a făcut să fiu mai grațioasă, dar și mai echilibrată și mai resposabilă. Atunci când dansez simt că sunt eu cea cu adevărat. Sunt relaxată și plină de viață. Îmi place să călătoresc și să fiu înconjurată de cei dragi. Iubesc vacanțele de vară pentru că îmi oferă timp suficient pentru a face lucrurile care îmi fac plăcere.

Sunt mândră de mine și de tot ceea ce am realizat până acum.     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat