Autoportret de adolescent. Dumi

În primul rând, aş vrea să încep această compunere prin a spune că nu mă consider o fată specială. Dimpotrivă, eu reprezint tipul unei adolescente obişnuite, pe care o putem recunoaşte uşor în societate. Cum? Prin timiditatea de care dă dovadă atunci când vorbeşte, prin felul ei retras şi deloc impulsiv, prin starea de visătoare, din care nu iese decât atunci când e trezită brusc la realitate de către anumite fapte sau întâmplări din jurul ei, ce nu se potrivesc cu lumea în care ea şi-ar dori să trăiască.

“Această fată” o putem recunoaşte uşor şi prin nesiguranţa care îi macină tot timpul. Stând în oglindă de dimineaţa până seara şi întrebându-se ‘’Ce nu este în regulă cu mine?”. Cu toate acestea, tot ea işi dă seama că este frumoasă şi se incurajează singură. Este puternică.

În plus, ştim că “această fată” are aspiraţii mari şi îşi doreşte să reuşească în viaţă, îşi pune toată ambiţia pe care o deţine pentru a reuşi.

Vrea tot mai mult, pentru că stie că  poate şi nu se va opri până când visele pe care zi de zi şi le imaginează reale, vor deveni într-adevăr reale.