Treceți la conținutul principal

Olimpiada Națională. Impresii

Când un profesor de română are în față un copil cu talent literar, cu deschidere către lectură și către studiu, îl privește cu emoție și cu speranță. Vede, poate, viitorul filolog. Când un profesor de română are în preajmă aproape 200 de copii, cei mai aleși dintre toți în ale literaturii, atunci stările se amplifică de tot atâtea ori.
Cam asta e atmosfera la o Națională.

Am scris la începutul săptămânii trecute despre deschiderea Olimpiadei Naționale de Limbă și Literatură Română și îmi propusesem să-mi scriu ”la cald” impresiile, dar ritmul nebun al evenimentelor și volumul de muncă m-au ținut departe de această intenție.
Azi m-am reconectat emoțional la acest eveniment, având răgazul (deh! prima zi de vacanță!) să parcurg Revista Olimpiadei Naționale, numită orgolios, dar inspirat In media res. Revista reflectă  conștiincios evenimentele primelor zile, anume sosirea participanților și festivitatea de deschidere, atmosfera de dinainte și de după cele două probe ale concursului, conține componența Comisiei Centrale, interviuri cu unii dintre membrii acesteia, interviuri ”amuzante” cu olimpicii, versuri ale unor elevi, dar și scurte prezentări ale liceelor constănțene și un grupaj de fotografii cu locuri reprezentative pentru Constanța, surprinse ieri și azi. 
Revista, însumând 24 de pagini într-o formă grafică deosebită, a fost realizată în doar trei zile, de duminică până marți, așa încât miercuri, la festivitatea de premiere, fiecare participant a primit un exemplar.
Dacă le-aș numi aici pe cele două profesoare (de la CN ”Mircea cel Bătrân” din Constanța) care au coordonat realizarea acestei publicații (și pe elevii dumnealor) ar fi un pic nedrept față de restul colegilor noștri din Constanța (ale căror nume nu le știu), care au făcut foarte plăcută oprirea noastră pentru câteva zile la malul mării.

Ceea ce nu reiese din revista prezentată (și nici nu avea cum!) este modul subiectiv, propriu fiecăruia, profesor sau elev, în care a trăit evenimentul.  Pentru mine, frumusețea, munca și emoția au început cu o săptămână înainte, când am început selecția textelor și formularea itemilor pentru proba orală (am evaluat la proba B, examinarea orală). Apoi a urmat partea cu adevărat spectaculoasă: evaluarea olimpicilor. Discursurile au fost, majoritatea, excepționale, pentru că elevii despre care vorbim sunt iubitori de lectură, iubitori de literatură, dornici să comunice și să (se) exprime - lucruri previzibile, doar am avut în față ”spuma țării la malul mării...” (cum metaforic începe Revista Olimpiadei).
Dar la altceva mă refeream când spuneam spectaculos. Anume la spectacolul graiurilor, coborând dulce, abia trădat, din Moldova, lin și așezat din Ardeal, iute, când nu te aștepți, ca-n Oltenia, hotărât și sfătos din Banat, mândru și drept din Muntenia, unduios și adânc din Maramureșul cel îndepărtat, toate unite prin știința de carte. Și în toată hora aceasta minunată, am văzut, discret, în spatele fiecărui pas, în spatele fiecărei fraze, Profesorul - cel fără de care mersul pe valuri, în picioare, al adolescenților pe mare, ar fi stângaci. 

Minunat început al revistei - prin cuvinte ale poetului necuvintelor (pe care le găsesc potrivite pentru acest final)- arătând privilegiul dintotdeauna al dascălului - acela de a fi martorul maturizării unei generații:
... şi îi contemplu ca la o debarcare.


Comentarii

  1. Bună dimineața, doamna profesoară!
    Olimpicii se numără primăvara!
    Și tot în acest anotimp al mugurașilor , se adună bucuriile!
    Îți înțeleg starea, emoțiile, nostalgia- sunt șanse , deseori, unice, să poți prinde în condeiul roșu, printre cuvinte, „necuvântul„ talentul celor care bat la porțile celei mai generoase dintre arte-literatura.
    Cu nu prea mulți ani în urmă, am simțit acest sentiment cald și frumos pe care ți-l dăruiește lucrul cu olimpicii, într-un oraș dunărean.
    Mi-ai trezit aduceri-aminte de toate felurile-copiii talentați sunt tot copii, adesea, mult prea fragili sufletește .
    Ce bine că sunt, ce bine că există profesori cu dragoste pentru cea mai frumoasă meserie-LIMBA ROMÂNĂ!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim! Foarte frumos comentariu! (superbă încheierea, prin intertextualitatea cu același poet, al necuvintelor)

      Ștergere
  2. Deosebit! Foarte frumos! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-ai starnit nostalgii.In fiecare an am mers la Mircea cel Batran la faza judeteana a olimpiadei si de doua ori mai departe...
    Am avut niste profesoare minunate, dascal si prieten, mereu osciland intre exigenta si incurajare, mereu obligandu-ma sa le rasplatesc munca cu un rezultat bun. Si ma bucur mult ca mai sunt profesori daruiti meseriei si elevi dornici sa exceleze in ceva.Prea s-a pus eticheta ca scoala scoate numai tampiti, pe olimpici de ce nu-i vede nimeni?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olimpiada s-a ținut la Colegiul Național ”Mihai Eminescu”, situat lângă Muzeul Național de Istorie. La ”Mircea cel Bătrân” s-a făcut revista.
      Nu știu cât a reieșit din postare, dar constănțenii au fost gazde minunate!

      Și mulțumesc pentru comentariu - da, ar trebui făcute cunoscute astfel de evenimente.

      Ștergere
  4. Se pare că a fost o experienţă tare plăcută. Mi-am şi imaginat vorbind câte un reprezentant din fiecare colţ al ţării :)
    Felicitări copiilor care încă se mai ţin de carte şi nu de buzunarul părinţilor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie