Treceți la conținutul principal

Ce să nu faci când fiul tău are invitați. Ghid pentru părinți cool

Sunt situații când copilul tău trebuie să-și invite colegii. Da, acasă. E și casa lui, nu-i altar, unde n-ai voie să râzi, să strigi, să asculți muzică (și acestea sunt verbe dintre cele ”nevinovate”). Înainte de a-i spune fiului tău că e prea mare deranjul să vină cu colegii acasă, amintește-ți că nu poți controla alternativa (cu tot ce ar putea presupune).

În fine, să presupunem că fiul tău vine acasă cu colegi sau cu prieteni și să presupunem că poate chiar ai vrea, în adâncul sufletului tău, să fii considerat de colegii fiului tău adolescent un părinte, dacă nu cool, măcar ok.

Așadar:
- Nu sta ”pe capul” copilului tău și al invitaților săi mai mult de câteva minute. Este suficient să saluți și să te arăți cumva interesat (dar nu prea interesat!) de proiectul/programul/tema etc. pentru care-ți onorează cu prezența locuința.
- Oricât de tare te-ar năpădi nostalgiile tinereții, nu te apuca să-ți povestești memoriile. Cu siguranță musafirii fiului tău nu sunt interesați de ceaiurile sau de discotecile la care te duceai în timpul liceului. Dacă observi că vor să stea de vorbă cu tine, provoacă-i să povestească ei despre distracțiile lor la modă.
- Nu arunca priviri crâncene sau nemulțumite dacă prietenii fiului tău au tunsori ciudate, piercinguri sau tatuaje. Nu așa îți vei convinge copilul să nu-și tatueze inițialele iubitei sau semnul păcii pe braț.
- Nu adresa întrebări indiscrete musafirilor copilului tău. Dacă vrei să verifici cât de educogen este mediul din care provin, ce meserii au părinții lor sau cât de supravegheați sunt, în niciun caz nu vei afla toate acestea în holul de doi metri pătrați al apartamentului tău, în timp ce proaspeții musafiri se descalță cu grijă, că afară plouă (... vezi? ai aflat deja că sunt binecrescuți!).
- Nu te panica dacă prietenii fiului nu stau chiar aliniați, ca la ora de sport. Ia partea bună - sâmbăta asta nu mai ștergi parchetul.
- Nu căuta cu lupa defectele fetei despre care fiul tău vorbește tot timpul. O cunoști, în sfârșit. Și ce dacă râde prea tare? Și ce dacă are unghii date cu ojă neagră? Așa e cool. Și ce dacă fiul tău se străduiește prea mult să-i facă pe plac? Lasă-l să aibă propriile experiențe și să facă singur alegeri. (Ceea ce ați avut de spus pe tema asta, probabil că i-ați tot spus.)
- Nu-ți critica fiul în fața colegilor sau al prietenilor săi veniți în vizită, dar nici nu-l lăuda. Ai atâtea alte ocazii să fii sever sau, dimpotrivă,  drăgăstos cu copilul tău, fără martori de care el se jenează. Încearcă să vezi în ”puiul” tău adolescentul cu personalitate care a devenit.
- Nu povesti lucruri ”amuzante” din copilăria lui. Ceea ce ție ți se pare amuzant, pentru el poate fi jenant spus de față cu colegii.

Dacă ești deja un părinte cool, poate ne spui și nouă cum reușești.

Comentarii

  1. Nostim si adevarat blogul, ne regasim majoritatea in el, ca si copii, unii poate chiar ca si parinti...deci sa nu facem ceea ce ni s-a facut :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este și acesta un punct de vedere! Păcat că rămâne ... Anonim.

      Ștergere
  2. Mama mea e cea mai bună gazda - e mereu la serviciu! Și daca se nimereste acasa, e prea ocupata cu ale ei. Tata e absent oricum (si daca e acasa). Deci eu sunt singura gazda a musafirilor mei! Cateodata o invidiez pe o colega, fiindca mama ei mereu ne invita la masa, indiferent de ora, de cati santem ...

    (Andreea B.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Anonim
      Mulțumim. Cui îi mulțumim?

      Ștergere
    2. @Andreea B.
      Nu te necăji. Din ceea ce spui, deduc că mama ta are un serviciu care o solicită foarte mult, iar acasă vine foarte obosită. Presupun că mama colegei tale are mult timp liber, deci disponibilitate ”la orice oră”, cum spui, să vă așeze la masă. Încearcă să vezi și din perspectiva mamei tale: renunță la micile bucurii alături de familie pentru o slujbă, presupun, bună. Probabil că și tatăl tău resimte aceste lucruri. Sigur nu este absent, este doar puțin însingurat, aflat în preajma unei soții foarte ocupate și în preajma unei fiice adolescente care nu cere ajutorul, descurcându-se cu toate singură.

      Ștergere
  3. O listă de sfaturi bine gândite.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie