miercuri, 9 ianuarie 2013

Pe câte dintre ele le-ai crezut adevărate

Astăzi dărâmăm niște false "mituri".
Dacă ai crezut cu tărie că de asemenea, de fapt, un pic, într-adevăr sau din afara se scriu împreunat (sau dacă nu toate, măcar unele dintre ele), atunci acest articol ți se adresează. Dacă nu, sună un prieten, dar nu pe oricare, ci pe acela care le scrie legat, adică greșit.
Mi se întâmplă, spre stupoarea mea, ca atunci când corectez în lucrarea/tema unui elev una dintre greșelile despre care vom vorbi mai jos, acesta să exclame involuntar (nu pentru a se scuza, ci pur și simplu pentru a-și exprima surprinderea, de unde stupoarea mea, cum spuneam): Asta e cumva o schimbare odată cu noul DOOM ???
Pe scurt, pe principiul "unde-s doi puterea crește", că de vreun principiu ortografic nu poate fi vorba, în topul celor mai lipite două cuvinte se află următoarele "producții":
                              deasemenea          
                              defapt
                              umpic                       
                              întradevăr
                              dinafara
Nu vă zoriți memoria vizuală să le înregistreze, decât așa (corectate, adică):
                             deasemenea    de asemenea                           
                              defapt    de fapt
                              umpic    un pic
                              întradevăr   într-adevăr
                              dinafara     din afara
Știu ce ar întreba unii dintre voi acum și vă răspund:
 - Nu s-au scris niciodată împreunat.
 - Scrierea lor separată nu e reglată prin DOOM, Ediția a II-a, ci așa s-au scris ele ... din naștere, fiind locuțiuni adverbiale (de asemenea, de fapt, un pic, într-adevăr) sau locuțiuni prepoziționale (din afara).
Cazul lui un pic este cel mai trist: nu doar că mulți îl scriu împreunat, ci și schimbă consoana n cu m, că doar  înainte de p și b în interiorul uni cuvânt se scrie întotdeauna m !!! Ca și când ar exista în limba română cuvântul umpic !!!!!

De fapt, sper să se schimbe măcar un pic câte ceva prin această postare, fiindcă aceste greșeli au, într-adevăr, o frecvență mare. De asemenea, știu că cei din afara acestor "confuzii"  nu le vor crede mituri, nici măcar false.





14 comentarii:

  1. Totuși chestia aia cu „nicio” și „niciun” ține de noul Doom. Am cunoscut un ziarist care era convins că noștri se scrie cu doi i. Recent într-un document redactat de un secretar de stat am văzut „deșii”. Dar cele de mai sus scrise împreunat nu le-am întîlnit, nici măcar la lucrările de la reexaminare.

    Să scrieți odată și despre acuzativ că de la chelner la senator aud mereu:

    - Berea care ați servit-o (?? deși el m-a servit, eu doar am băut)
    - Legile care le-am adoptat.

    Eu cred că veșnicia s-a npscut la sat și prepoziția „pe” a murit la oraș. Dar a renăscut
    în formulări de tipul „pe Paris nu mai avem bilete”, „am lucrat numai pe resurse umane”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat că scrierea lui „nicio” și a lui „niciun” ține de noul DOOM.
      Pe cele semnalate de mine le găsesc atât de des, că am impresia că s-au ținut cursuri despre scrierea lipită a lui "de asemenea".
      Rețin sugestia de a scrie despre prep. "pe" în acuzativ, deși ați făcut o parte din treabă prin acest cometariu. :)

      Ștergere
    2. Cu niște ani în urmă, îndreptarul ortografic și de punctuație( parcă lipsea ortoepia, nu sunt chiar sigură, abia în primăvară îl voi revedea, pentru că l-am dus în biblioteca de la țară) avea un format mic, ușor de purtat în poșetă.
      Și era foarte bine, pentru că, orice ai spune, incertitudini sunt. Sau apar pur și simplu. Iată:
      nici o dată„=antiteză cu „ de mai multe ori,„ niciodată„= în nici un moment,adică cele două construcții par a fi sinonime, în prima , „nici „este conjuncție urmată de numeral, „niciodată„=( nicicând„= adverb compus de timp), ca să nu mai vorbim despre „ nici odată/nici cândva=conjuncție+ adverb-Nu l-am întâlnit nici chiar astăzi, deși..

      Niciun copil,, nicio floare= eu cred că este corect așa, deși nu mi-a fost prea ușor să le explic copiilor, care, în aceeași clasă A VIII-a , aveau două manuale, editate la „Humanitas„, în fiecare dintre ele scriindu-se diferit„ nici un/nici o//niciun/nicio.
      Explicația: sunt pronume, respectiv adjective pronominale negative compuse, scrise astfel, prin analogie cu pronumele, respectiv adjectivele nehotărâte„ vreuna/vreunul.
      Bineînțeles că se scriu și în două cuvinte: nici un= adverb + articol=„ Acolo, nici un loc nu este mai frumos . ( nici măcar un loc..) Sau „Nu are nici un rost pe aici..„( nici un rost,, nici mai multe..conjuncție+ numeral.

      Dacă în cazurile de mai sus, se pot crea discuții, există situații, în care, chiar nu ar trebui ca moderatorii unor emisiuni cu pretenții elitiste nu au voie să greșească și ..totuși, oameni sunt( em)-!
      De ce să se spună „„purpuriu de muzică..purpuriu= roșu aprins, cuvânt format de la „purpură„, din fr. „purpura„ , și nu corect „potpuriu„= suită muzicală formată din fragmente asemănătoare; sau fără vreo legătură între ele; din fr. ”pot-pourri„

      Tot văd scris „așează, „înșeală”/ corect: ”așază,„ ”înșală„- aici chiar că este nevoie de niște explicații: în verbele care înainte de ”ș„ și „j„ au o singură silabă, la persoana a III-a, scriem și rostim desinența „ală”/ază„.

      Poate că și când vorbim despre „noștri, voștri, membri, cuscri, cumetri ar trebui să spunem o vorbă/două „noștri „și voștri „ se scriu TOTDEAUNA cu un singur „i„( desinență de plural, după alternanța consonantică „s„/„ș„
      În celelalte cazuri: „membri, cuscri etc,. din cauza acelui „r„ vibrant„, apare senzația că sunt doi „i„. De fapt , este unul , dacă substantivul respectiv are un alt articol„ niște membri.„
      La fel se întâmplă , când el primește un adjectiv antepus- „Au participat câțiva membri/cuscri..dar: Membri/ cuscrii( hi! Hi!) guvernului...„

      p.s.„ Limba noastră-i o comoară„!!!

      Ștergere
    3. Nici nu știi ce bucurie îmi fac asemenea comentarii, cum este al tău, dar și al domnului Gârbea.
      Selecția mea pentru postarea de față are în vedere un numitor comun al celor cinci situații pe care le-am luat pe scurt în discuție, anume faptul că se scriu greșit, ca și când ar fi cuvinte compuse, nu locuțiuni.
      Tu iei în discuție aici alte tipuri de greșeli, care atrag explicații mai ample (pe care le aduci, cu generozitate). E foarte bine că le semnalezi, fiindcă diverse tipuri de feedback îmi arată că sunt mulți elevi care trec pe aici.

      Ștergere
    4. @Horia Garbea

      Ceea ce a-ti vazut in documentul elaborat de secretarul de stat pe mine nu ma mira. De ce ? Pentru ca intr-o zi, in 2012, o delegatie de la Ambasada Poloniei compusa din Ambasador, Atasatul Cultural, Traducatorul si Consilierul Economic a venit la o actiune a Facultatii de Istorie a UniBuc. Motivul nu stiu daca este relevant, ideea e ca a venit si un secretar de stat din partea MAE, care a tinut un discurs de nici 10 minute in limba engleza(era citit de pe foi).

      La un moment dat a trebuit sa parasesc pentru scurt timp sala in timp ce respectiva doamna inca rostea discursul. Structura respectivei incaperi era de asa natura incat eu, pentru a iesi trebuia sa trec prin spatele pupitrului la care statea respctiva. In momentul cand treceam in mod instinctiv am aruncat un ochi pe foi, si am ramas socat. Am iesit din sala, am intrat la loc destul de repede, din nou prin spate, din nou avand vedere asupra hartiilor. Am ramas stupefiat.


      Pe hartii era scris discursul in engleza...dar in romana ! de exemplu :

      "Za craisis is afecting bouf auar cauntriz" (The crisis is affecting both our countries). Intrgul discurs care inregistra vreo 5-6 pagini era scris in aceeasi maniera.

      Repet, doamna era (sau poate ca inca este) SECRETAR DE STAT AL MINISTERULUI DE EXTERNE.

      Asa ca "nici pe engleza nu stam bine".

      Ștergere
  2. Dumnezeu a facut omul si omul era fericit!
    Dumnezeu a facut femeia si omul a inceput sa aiba cosmaruri.
    Apoi Dumnezeu a inventat Gramatica, un fel de arsenic mai subtil...

    Glumesc, evident!
    Explicatiile sunt binevenite, cel putin in cazul meu!
    O zi buna sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  3. În expresia " a recita pe din afară", se scrie tot separat sau legat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că mă întrebi, deoarece chiar am vrut să spun în postare, dar mă "lungeam" și devenea, poate, plictisitor.

      Structura "pe dinafară" este locuțiune adverbială și se scrie legat. Are sensul lui "pe de rost".
      Ex. El spune poezia pe dinafară.

      Structura "din afară" conține prepoziție+adverb și înseamnă "din exterior".
      Ex. Partea din afară a casei s-a deteriorat. / Vine un vânt rece din afară.

      Structura "din afara" (cea din postare) este locuțiune prepozițională.
      Ex. El este din afara clasei noastre.

      Ștergere
    2. Mă gândeam eu că trebuie să fie şi o excepţie :)

      Ștergere
  4. Brrrr! Partea aia cu greselile taiate si corectate cu rosu imi da emotii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt multi care nu stiu cum se scrie...pacat treci prin scoala degeaba sau aproape degeaba!!!

    RăspundețiȘtergere