Nora Iuga_90. La mulți ani!

Nu știu cum reușește să rămână atât de tânără. Jacheta gen poncho neagră și părul strâns cochet la spate îi dau un aer modern. Primul lucru pe care vrea să îl știe este cât timp avem.  Avem sala Noica pentru noi astăzi, îi spun, nu mai sunt ore. Mă prinde prietenos de braț. Ne oprim la standul Nora Iuga. Elevii mei „de serviciu” la stand, Maria și Horia, sunt vizibil emoționați. Din fotografia de pe afiș, Nora Iuga zâmbește fermecător. Cu bărbia sprijinită între palme. Mai știi, Nora când ți-am făcut fotografia asta? urma să întrebe tânărul poet „spaniol”. Eram la masă, continuă el. Nora își amintește exact. Totul. E o istorie vie care se compune cu tot ce ne spune. Istoria mică, a omului, și istoria mare, a scriitorilor. Sau invers. Nora zâmbește acum față în față cu Nora care își sprijină bărbia între mâini. Atinge ușor balustrada de lemn a scării în spirală. Urmele timpului, straturi, straturi, spune ca pentru ea. În Sala Noica, elevi din clasele de liceu așteaptă cuminți Întâlnirea. Aveau să spună despre această zi: cea mai interesantă întâlnire din viața mea, m-a fascinat, m-a impresionat până la lacrimi, e cel mai tânăr om dintre  noi toți ... 

Am scris acest text pentru broșura proiectului APROPO DE LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ  produs de Casa de Pariuri Literare, inițiat și conceput de Cristian Cosma (un cristian), în toamna lui 2019.  Surprinde momentul Nora Iuga la Colegiul Național „Spiru Haret”, în vremuri „normale”.  

Am și amintirea unei „Ore de română. Nora Iuga”, cu 9 ani în urmă, în cadrul altui proiect marca un cristian , pe vremea „Sălii Oglinzilor”), când am întâlnit-o prima dată pe Nora Iuga. Am fotografii și cărțile cu autograf (nu toate cărțile Norei Iuga, fiindcă am mai cumpărat între timp) de la ambele momente: 2011 și 2019. 

Fotografiile postate aici sunt din 2019 și sunt realizate de Bianca Pârnuș, de Alexandra Boboc și de Teodor Curiman, elevi ai CNSHB, atunci în clasa a XI-a.