„Ora de română” – Nora Iuga

Astăzi, la USR, profesori şi liceeni din câteva şcoli bucureştene am fost „elevii” doamnei Nora Iuga.

Nu vă aşteptaţi să fi fost o lecţie clasică. A fost mai degrabă un spectacol. Nora Iuga a reînviat pentru noi nume şi epoci, cu o claritate şi cu un şarm care ne-au ţintuit într-o emoţie a ascultării preţ de mai bine de o oră. G. Călinescu şi Tudor Vianu (care i-au fost profesori, dar şi modele Norei Iuga) au apărut în evocarea sa vii şi grandioşi, şi mai ales atât de...umani pentru noi, cei care îi ştim doar din cărţi. Apoi am auzit cea mai autentică prezentare a avangardei româneşti, făcută de poeta suprarealistă, care şi-a amintit (nu fără emoţie) de grupul „oniricilor”şi de debutul său în volum („Vina nu e a mea”, 1968).

„Dacă nu vă place o carte, nu o abandonaţi de la primele pagini. Continuaţi să citiţi, pentru că înţelesul din spatele neînţelesului e întotdeauna mai adânc.”  - S-a vrut un sfat şi l-am receptat ca atare, dar am simţit în el toată puterea, toată înţeleciunea, toată frumuseţea Norei Iuga. "Poezia trebuie simţită, nu înţeleasă.", spune poeta care ştie atât de bine că omul e frumos şi efemer, iar poezia, tocmai prin dezgolirea ei de carne, e sortită să deschidă eterne şi nebănuite porţi: „carnea care ne face mai frumoşi / îşi naşte-n celule pământul / doar litera lăsată pe masă / e o cochilie goală / un cerc deschis / spre alt cerc” ( "Litera lăsată pe masă", vol. "Spitalul manechinelor", 1998). 

Nu a fost o lecţie clasică. Nu nu am luat notiţe, dar am stat cu-minţi şi ne-am îmbogăţit cu mult mai mult decât cu câteva pagini într-un maculator. Ne-am îmbogăţit cu o zi.

P.S. Nora Iuga (n. 1931) este poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, iar întâlnirea cu această doamnă a literaturii române ne-a fost prilejuită în cadrul „Orei de română”, proiect intern USR de promovare a scriitorilor români contemporani. Mulţumiri organizatorilor, Andreea Păunoiu şi Cristian Cosma.