Punct şi virgulă

Când am invitat-o să facă parte din „lista” mea pentru volumul 5 din Prof de română, ( Editura casa de pariuri literare, 2019) , Adina Cotorobai mi-a trimis o proză cu subiect școlar („Joc fără miză”), dar care, scrisă dintr-o perspectivă obiectivă etc., nu corespundea scopului seriei „Prof de română”.  Am primit în schimb o povestire excepțională: „O jumătate de măr”, în care Adina Cotorobai a pus „vocea” fetei din primul său roman (debutul său ca scriitoare), „Privind peste umăr” (2018).   Pentru cine nu știe, Adina Cotorobai este profesoară pensionară de limba și literatura română din  Cluj și scriitoare. Am citit, la apariție, romanul său de debut, o narațiune densă și captivantă despre familie, destin, devenire, cu evidente note memorialistice. Personajul central – „fata” (duioșie, farmec și putere pune scriitoarea în acest personaj) – apare în atât de multe ipostaze – fata-copil, fata-profesoară, fata-soție, fata-mamă („fata-babă”, mă completează, cu umor, aut...

Rostul fotografiei este să captureze pentru eternitate momente, chipuri, încrucişări de drumuri şi de destine, popasuri şi priviri, oameni, locuri. Când ochiul fotografului urmăreşte o jumătate de secol portretul scriitorului, netrucat, neretuşat, imortalizând emoţia, adevărul, bucuria, frământarea în sute de imagini care ar putea compune ca într-un joc de puzzle cu infinite posibilităţi de îmbinare istoria în imagini a literaturii române şi, mai mult, când tot ce a văzut ochiul fotografului este transpus  în cuvinte,  avem de-a face cu un eveniment cultural unic.  Pe scurt,  trei volume de Ion Cucu dintr-un interviu de un Cristian.  Am început cu volumul al II-lea, numit "Sala oglinzilor", pentru că l-am cumpărat zilele trecute. L-am parcurs pe nerăsuflate, apoi am citit şi celelalte două volume, în format electronic (mulţumesc, Cristian Cosma, pentru link-uri): primul - "Cum ar arăta viaţa fără fotografie?", volumul al III-lea - "Fotograf la zece pre...

    "Numără stelele. O poveste din Copenhaga" de Lois Lowry este un roman pentru copii , apărut la Editura ARTHUR, acum câteva luni, în traducerea Alinei Nicoleta Ioan. Am citit-o repede, practic pe nerăsuflate - o carte scrisă cu o sensibilitate răvăşitoare, dar şi cu luciditate, în aceeaşi măsură, o carte despre demnitate şi despre prietenie, despre speranţă şi despre suferinţă, o carte pentru copii şi pentru oameni mari, o carte cu copii şi cu oameni mari, în care lumile se amestecă.      Ne aflăm în Danemarca anului 1943, sub ocupaţie nazistă. Annemarie,  o  fetiţă daneză de 10 ani,  şi Ellen, prietena sa evreică, trăiesc în Copenhaga, unde lipsurile de tot felul, tensiunile, frica, "relocarea" evreilor, foametea, comportamentul rece, implacabil şi agresiv al soldaţilor germani, restricţiile absurde - toate acestea sunt realităţi care desfac rupând, bucată cu bucată, frumuseţea inocentă a vârstei celor două eroine. Singură, Kirsti, so...

Uneori, când sunt fericită într-adevăr Simt – sau poate numai mi se pare - Cum – în vârful fiecărui vârf de păr - Îmi creşte câte o floare. Şi simt că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceea împărătească Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare De teamă să nu se ofilească, Şi nici să mă uit într-o oglindă De teamă să nu se desprindă Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic. ...

De vineri ninge continuu în Bucureşti, deci să fim în ton cu decorul şi să luăm un fulg  de colo, unul de colo ... Şi eventual să facem un  top !  Un snow-top! (... aşa cum am făcut cânva şi un strop-top !)  Cum roade visul firea cea aeve Cu fiecare noapte mai adânc, Mânând în turme zei, meandri, eve Şi cavaleri cu lire la oblânc, Cum se lipesc cu toţii de oglindă Să treacă dincolo cât mai curând, Cum creşte jalea-n tagma suferindă A chipurilor în amurg plăpând, Cum nasc apoi năluci în cavalcade Gonind uşor spre porturi sidefii, Spre specii calde, populând estrade La circul interzis pentru cei vii. Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde, Şopteşte-mi vorbe clare, să-nţeleg, Ori şuieră preziceri şi colinde Să fie iarnă pentr-un ev întreg. (Leonid Dimov - Să fie iarnă ) Eşti atât de frumoasă, iarnă! Câmpul întins pe spate, lângă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului… Îmi tremură nările şi nicio mireasmă, şi nicio boare, doar mirosul...

Cronica mea la romanul "Revoluţia borfaşilor" de Cristian Meleşteu a apărut  în revista    Luceafărul de dimineaţă , numărul 9/ 2013 . Redau şi aici textul acestei cronici. Î n lumina florilor de mucigai                                       Am citit romanul “Revoluţia borfaşilor” al lui Cristian Meleşteu  (apărut recent la Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013) dintr-o suflare, imediat ce autorul mi l-a trimis prin email. O poveste care te prinde. O poveste despre supravieţuire, despre pariul cu viaţa, un pariu al cărui martor este un Dumnezeu indiferent sau absent, despre hazard, o poveste cu referire la perioada postdecembristă , ai cărei eroi vin din lumea cerşetorilor, a hoţilor de rând, a prostituatelor şi a interlopilor, o lume despre care, notează Radu Aldulescu, nu s-a mai scris cu atâta elocinţă poate de la „Groapa” lui Eugen Barbu. Periferia populată de ...

Zilele trecute am cumpărat numărul 8/2013 al revistei "Luceafărul de dimineaţă" şi, între timp, a apărut şi ediţia online a acestui număr.   Cronica mea la romanul "Călugărul negru" de Şerban Tomşa a apărut alături de cea a doamnei Andrea Hedeş , la rubrica "Cartea lunii".  Sunt onorată! Sper să contrasteze plăcut şi în beneficiul cititorilor stilul eseistic (absolut fermecător!) al dumneaei cu deprinderile lingvistului din mine de a demonstra şi de a argumenta.  Textul cronicii  (în varianta adăugită): O carte polifonică            "Călugărul negru" de Şerban Tomşa, roman citit recent, apărut de curând la Editura Tracus Arte, mi-a adus în minte o lucrare a pictorului suprarealist  Giorgio de Chirico,   un autoportret   să-i spunem dublu. În dreapta lucrării, un Giorgio de Chirico meditativ, un pic melancolic, trist, dar şi atent, viu în căutarea sa. În partea cealaltă, ca   într-un zbor in...

    Cred că nu există persoană care să nu fi avut în repertoriul copilăriei, a micii copilării, poezii cu căţei, pisici, răţuşte sau albine. În momentele festive ale familiei, spre încântarea musafirilor, sau în seri obişnuite, pentru bucuria părinţilor, Zdreanţă cu ochii de faianţă sau căţeluş cu părul creţ îşi făceau apariţia cu tot cu oul fierbinte sau cu raţa furată din coteţ.      Spectacolele peltice ori vitregite de orice r,  indiferent de epoci, aproape că pot duce albinuţele lui Arghezi şi gândăcelul Elenei Farago în folclorul copiilor, dacă bunici pedanţi şi educatoare riguroase nu ar include în exerciţiul de memorare numele autorilor de literatură pentru copii.      Indiferent de împrejurările în care este citită, de modalitate sau de tip de text - cult sau folcloric, un lucru este sigur: literatura pentru copii (iar aici am făcut aluzie doar la poezii potrivite pentru vârste mici, literatura pentru copii fiind mult mai comp...

   "Călugărul negru" de Şerban Tomşa, roman citit recent, apărut de curând la Editura Tracus Arte, mi-a adus în minte o lucrare a pictorului suprarealist  Giorgio de Chirico, un autoportret să-i spunem dublu. În dreapta lucrării, un Giorgio de Chirico meditativ, un pic melancolic, trist, dar şi atent, viu în căutarea sa. În partea cealaltă, ca într-un zbor invers , o proiecţie împietrită a artistului, păstrând  melancolia, tristeţea, căutarea, valoroasă tocmai prin aceea că nemişcarea sa lasă liberă privirii căutarea, framântarea, viaţa celuilalt.    Tema dublului, aşadar, în romanul lui Şerban Tomşa, concretizată printr-un quiproquo: reîntors în oraşul adolescenţei sale în căutarea primei şi singurei iubiri, Oreste Şerbănescu este luat drept Oskar Omer, printr-o asemănare fizică izbitoare. Primul este un Giorgio de Chirico viu, trist, meditativ, înclinat către introspecţie, celălalt - copia ştearsă, încremenită, dar asemănătoare până la confuzie, a că...

Să ne iubim ca florile - Nichita Stănescu Să ne iubim ca florile în noi înşine. Să creştem pe ramura vie a cuvântului. Eu sunt A petala strigării tu eşti U friguroasă floare. Să ne iubim ca florile în noi înşine ca litere singure în interiorul cuvântului. O, tu, cuvântule, sex şi matrice din care se naşte întreg viitorul. Să ne iubim ca florile în noi înşine în voi înşivă în ei înşişi, ca florile, numai ca florile, florile dalbe flori de măr.

De aseară plouă continuu în Bucureşti, deci să fim în ton cu decorul şi să luăm un strop de colo, unul de colo ... (şi eventual să facem un top !): "Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată."   (Mihai Eminescu - Sonet ) " Plouă, plouă, plouă, Vreme de beţie Şi s-asculţi pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă ..."      (George Bacovia - Rar ) " În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân şi o bătrână -  Două jucării stricate -  Merg ţinându-se de mână ... "   (Ion Minulescu - Acuarelă ) De-o săptămâna ţine-ntruna ploaia, - şi-mi pică-n pat, de  sus,  din bagdadie... O noapte încă de-ar mai fi  să  ţie Nu m-aş mira să-mi cază-n cap odaia.    (George Topârceanu - Sonete pluvioase ) " Ploua infernal,  Şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferest...

"Păşiţi încet, cu grijă tăcută, feţii mei, Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei. Cel mai chemat s-aline, din toţi, şi cel mai teafăr Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr."                                   (Tudor Arghezi - "Inscripţie pe amfora LUI" )

Am revenit în Bucureşti, după zece zile de vacanţă la munte, fără laptop, deci, cu o mică întârziere, vă urez acum LA MULŢI ANI! Anul care a început să vă aducă linişte, sănătate şi înţelepciune! Să aveţi parte de întâmplări frumoase, să fiţi înconjuraţi (pe cât posibil) de oameni inteligenţi şi cu bun simţ, să găsiţi puterea să faceţi tot ce vă propuneţi! Şi pentru că eu m-am bucurat de zăpadă, dar nu chiar cât aş fi vrut (pentru că iarna asta trişează), mai jos, pentru bucuria tuturor, versuri despre frumuseţea iernii (cea adevărată): Eşti atât de frumoasă, iarnă!   Câmpul întins pe spate, lângă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului… Îmi tremură nările şi nicio mireasmă, şi nicio boare, doar mirosul îndepărtat, de gheaţă, al sorilor. Ce limpezi sunt mâinile tale, iarnă! Şi nu trece nimeni doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru şi gândul creşte-n cercuri sonorizând copacii câte doi, câte patru.            ( Nichita Stănescu  ...

Uniunea Scriitorilor din România ( USR ) si Asociatia Scriitorilor din Bucuresti ( ASB ) au organizat astăzi o întâlnire in Sala Oglinzilor, unde 15 scriitori contemporani au citit poezie şi proză. Evenimentul a fost moderat de Horia Gârbea , preşedintele ASB. Am acceptat invitaţia cu bucurie,  profesori şi elevi deopotrivă, pentru întâlnirea cu scriitorii, pentru întâlnirea cu literatura contemporană, pentru locul plin de istorie (şi de eleganţă) unde a avut loc evenimentul. Într-o atmosferă caldă, deloc formală, au citit pentru noi, cei prezenţi, scriitorii Dan Mircea Cipariu, Vasile Poenaru, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu, Marian Drăghici, Oana Drăgan, Daniel Bănulescu, Ioana Diaconescu, Lucia Verona, Horia Gârbea şi alţii. Într-o perioadă atât de încărcată pentu toţi, să ne facem timp să citim, respectiv să ascultăm câteva pagini de literatură, a fost o evadare fericită. Am păcălit pentru o oră timpul. Pentru că, vorba poetului, nici nu ştii...