luni, 27 ianuarie 2014

Snow-top!

De vineri ninge continuu în Bucureşti, deci să fim în ton cu decorul şi să luăm un fulg de colo, unul de colo ... Şi eventual să facem un top!  Un snow-top! (... aşa cum am făcut cânva şi un strop-top!) 




Cum roade visul firea cea aeve Cu fiecare noapte mai adânc, Mânând în turme zei, meandri, eve Şi cavaleri cu lire la oblânc,
Cum se lipesc cu toţii de oglindă Să treacă dincolo cât mai curând, Cum creşte jalea-n tagma suferindă A chipurilor în amurg plăpând,
Cum nasc apoi năluci în cavalcade Gonind uşor spre porturi sidefii, Spre specii calde, populând estrade La circul interzis pentru cei vii.
Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde, Şopteşte-mi vorbe clare, să-nţeleg, Ori şuieră preziceri şi colinde Să fie iarnă pentr-un ev întreg. (Leonid Dimov - Să fie iarnă)



Eşti atât de frumoasă, iarnă! Câmpul întins pe spate, lângă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului… Îmi tremură nările şi nicio mireasmă, şi nicio boare, doar mirosul îndepărtat, de gheaţă, al sorilor. Ce limpezi sunt mâinile tale, iarnă! Şi nu trece nimeni doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru şi gândul creşte-n cercuri sonorizând copacii câte doi, câte patru. (Nichita Stănescu - Cântec de iarnă)

Ninge cu duşmănie, Cu ură cade zăpada Peste apele îngheţate cu ură, Peste livezile înflorite din răutate, Peste păsările înrăite care îndură. Ninge ca şi cum prin zăpadă Ar trebui să se sfârşească Viaţa acestui acvatic popor, Ninge cu o încrâncenare Omenească, Ninge otrăvitor. Pe cine să mire? Doar eu mai ştiu Că ninsoarea A fost la-nceputuri iubire. E atât de târziu Şi ninge hidos, Şi nu-mi vine-n minte Decât să aştept Lupii flămânzi, Să le fiu de folos. (Ana Blandiana - Ninge cu duşmănie)


ce iarnă tăcută şi ce voluptoasă singuratatea acestui suflet - felinarele felinarele - cu lacrima îngheţată pe sticlă aş vrea să alerg până la strada cu numele meu să-i sparg caldarâmul şi să dezgrop un copil pentru că e iarnă şi copacii ridică-n picioare atâtea schelete (Nora Iuga - Felinarele Felinarele)


Foto: Casandra Săpoiu


11 comentarii:

  1. Să fie iarnă pentr-un ev întreg!...
    O iarnă frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulţumesc pentru urare! Vă doresc la fel!

      ... Deci în topul dumneavoastră Leonid Dimov este primul !!!

      Ștergere
    2. Da, Leonid Dimov este primul!
      Aș fi ales Bacovia - preferat și de domnul Horia Gârbea - dar nu l-ați inclus în top.
      Să vă ningă cald și poetic la geamuri!
      Toate cele bune vă doresc!

      Ștergere
    3. Frumoasă urare! Vă mulţumesc!

      Ștergere
  2. "Doar eu mai ştiu
    Că ninsoarea
    A fost la-nceputuri iubire."
    Ana Blandiana e preferata mea!
    Un an nou bun! E prima postare, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, prima postare din anul acesta. Un an bun şi ţie!

      Ștergere
  3. Deși e ianuarie... în topul meu pe locul 1 rămîne „Decembre” a lui Bacovia cu memorabilul „Nu rîde, cetește-nainte”. Apoi vine Mazilescu: „(...) iarna// va dărîma suflete peste suflete. oasele tuturor începuturilor din/ nou vor începe să fluiere - și atunci: gura ta ca un semnal/ rătăcit”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rafinate alegeri!
      Gândisem o selecţie începând cu versuri eminesciene din "Când crivăţul cu iarnă ...", continuând cu prea cunoscutul pastel al lui Alecsandri. Nici "Decembrie" de Bacovia nu ar fi lipsit. Apoi am decis că e mai interesant să propun versuri mai puţin cunoscute de cititorul obişnuit.
      Şi iată! Asta aduceţi şi dumneavoatră prin versurile lui Mazilescu! Vă mulţumesc!

      Ștergere
    2. Mulțumesc și eu. George Bălăiță argumenta că Bacovia e cel mai mare „dintre noi” (subtilă auto-înscriere) cu o strofă -ce-i drept - chiar peste canonicele „Plumb”, „Lacustră” etc.

      „Nemărginire, veșnicie,
      În ochii tăi sînt cel mai laș
      Învață-mă filosofie:
      Iubesc o fată din oraș.”

      În acest spirit, trebuie să spun că Mazilescu e cel mai mare „dintre noi” (post-nichitienii).

      Așa că iată încă un catren cu iarnă din poemul fals epic „legendă”:

      „urme foarte adînci în zăpadă
      mulțumirea așchia asta în carne
      lumina tulbure a lunii februarie
      nici vorbă nici vorbă nici vorbă ”

      E chiar februarie și, evident, „va fi liniște, va fi seară”

      Ștergere
    3. Intervenţiile dumneavoastră dau valoare postării mele, iar februarie ... pare dintr-o dată mai bun!
      Vă mulţumesc!

      Ștergere
  4. Sa inveselim putin peisajul-
    http://www.youtube.com/watch?v=kn80ycVPKrU

    RăspundețiȘtergere