Treceți la conținutul principal

Spiru_online. Totul va fi bine

Ne-am mutat și noi în școala virtuală. Azi am făcut primele lecții online, o oră cu clasa a V-a și două cu clasa a IX-a E, unde sunt și diriginte.

Dar să o iau cu începutul. Și să nu mă judecați. Am predat până acum doar în sala de clasă. Aia adevărată. 


Miercuri, săptămâna trecută, în prima zi de școală închisă, la noi a fost CA, s-a schițat un plan. „Schițat” am zis? Joi deja am primit conturile, vineri clasele virtuale făcute, pe platforma siiir.adma.ro. Sâmbătă am „cercetat” noul spațiu (obținut cu Google Classroom), să știu pe unde intru, pe unde calc, să știu ce butoane, ce ferestre, ce holuri, unde duc, cum intru în clase.                


ELEVII. Imediat ce am trimis codurile pentru lecțiile create pentru elevii mei (un fel de săli de clasă virtuale), au venit primele reacții. Clasa a V-a fremăta pe grupul de WhatsApp sau în mesaj privat. Toată sâmbăta m-au întrebat când facem lecție online, cum voi da teme, cum le voi corecta, de câte ori ne vom vedea, de la ce oră etc., etc. etc. Înmulțiți întrebările astea cu multe, multe vocișoare și veți avea imaginea fluxului de notificări de pe telefonul meu sâmbătă. IXE-ul, clasa mea, a fost rezonabil, echilibrat, disciplinat. IXG-ul, cam prea rezonabil. În fine, XIB-ul, discreți toți. Să nu mă deranjeze prea mult. (Cred că oboseala acumulată cu școala, așa cum o știm în sens clasic, nu în noul sens, acesta cu școala online, crește proporțional cu vârsta elevilor, dar asta e altă discuție). 


Duminică dimineața am făcut simulări de câteva minute cu aplicația Hangouts, cu câțiva elevi disponibili la momentul acela: Ana mică a apărut cu un pisoi în brațe și era în fața ecranului foarte preocupată să nu scape pisicuța, Alesia - tot  mică, încerca să alunge (fără succes) niște veri/ frați mai mici, gălăgioși, Alex, în fine (tot mic), foarte important și în deplină siguranță la biroul lui. Cu cei mari, de a noua, a mers bine, bine: Vero și Horia C (IXE), Alexandra Z (IXG). Cei de a XI-a, ați ghicit - indisponibili duminică dimineața. Și am ajuns la astăzi - luni. 


Vreau să vă spun din capul locului că nu e deloc același lucru să predai „de la distanță”. În sala 5, parter, corp nou, unde învață clasa mea a V-a de obicei, ajungi ușor, nu ai cum să ratezi, fiindcă la noi clasele de gimnaziu, cele patru, sunt aliniate și pe latura aceea a școlii e zumzetul ăla de gimnaziu, specific. Intru, sunt cuminți în bănci, e un spațiu ordonat, se ridică în picioare, salutul ca un ritual,  apoi lecția, îi fac curioși etc., etc. Luni la prima oră (acum, când scriu, deja e marți), când mi-am deschis netul, telefonul meu a explodat: 60 și ceva de mesaje de la „micii spiriști”, cum îi am eu pe WhatApp, doamna, unde intrăm, dar eu nu am web, cum vom scrie, ce vom face, cum trimitem tema, cine citește primul, vreau eu, dar și eu vreau. Vocișoarele.  


La 8,30 am început ora de română. Au „intrat” repede. Unii. Alții, vreo 6, au nimerit în întâlnirea de duminică!!! Deci primele 10 minute au tot bâjbâit câțiva, iar noi, cei care eram pe „întâlnirea de luni” și nu pe cea de duminică, explicam în paralel pe WhatApp să plece din duminică și să se mute luni. În fine, au nimerit toți link-ul corect. Daaar!!!! au descoperit chat-ul!!!! Și ce credeți? Se făcea dintr-odată că suntem în sala de clasă și vorbesc câțiva pe ascuns, pe șoptite sau cu bilețele. Coșmarul oricărei ore cumsecade. Doar că în clasa asta virtuală profesoara vede „bilețelele”, că doar eu nu am avut de lucru și le-am arătat chatul: nu suntem toți, nu e Luca, nu e nici Yannis, eu nu am web, a intrat Yannis, a ieșit Camelia, eu sunt pe telefon - am voie?, da e bine, scriu și eu pe chat, a intrat iar Camelia, nu aud, acum aud ... În tot timpul ăsta, Fane (el și-a ales numele, fiindcă sunt vreo trei de Ștefan) dezactiva microfoanele tuturor, fiindcă le spusesem să activeze sonorul doar când vorbesc. Așa că m-am trezit în câteva rânduri că vorbesc singură. 


Când, în fine, s-au așezat lucrurile, ne-am apucat de exerciții și am convenit ca în timp ce unul rezolvă cu voce tare, ceilalți să scrie în caiete și să anunțe dacă nu înțeleg ceva și rămân în urmă (asta e tare bizar - să nu îi pot urmări - le cunosc deja expresia feței, a privirii, știu când e ceva în neregulă; aici în classrooom, nu am cum să văd asta, of!). 

Luăm ceva avânt - pare că începe să meargă, cineva zice am rămas în urmă, cu vreo trei exerciții. De ce nu ai spus la timp? zic. Eu am spus, dar era microfonul închis. Of ...


Următoarele două ore am lucrat cu clasa mea, IXE. A fost chiar bine. Parcă nimic nu ne-a grăbit, am citit și am discutat în tihnă. Am și scris. A fost cald și bine la noi în clasă. 


Am avut în câteva momente, cu fiecare dintre clase, sentimentul că nu se întâmplă ce trebuie, că nu îi pot urmări, capta cum trebuie, că, de fapt, este un simulacru de lecție. Am cerut de la copiii mei de a noua la final foto cu ce au scris în „oră”, în timp ce am discutat. Mi-a plăcut ce am văzut. Idei ordonate, inteligente, scheme. Lecție adevărată. 

Și atunci am prins curaj. Lecția e cu profesori și elevi. Undeva, într-un spațiu. Totul va fi bine. 
  

Desen de Irina Necula, clasa a V-a, Colegiul Național „Spiru Haret” București


Comentarii

  1. Era o poezie pe vremuri: „Eu departe, tu departe, două dealuri ne desparte. Două dealuri și doi munți, te-aș ruga să nu mă uiți”. Problema e, așadar, una de spațiu. Dacă spațiul relației dintre voi e suficient de cald și de bine înfiripat, probabil că spațiul fizic al fiecăruia cade o vreme pe locul doi.

    În rest, observ în prima poză că toți elevii din acele clase virtuale sunt gratificați cu titlul de student. Deci, spațiul virtual are și el problemele lui. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot decât să mă bucur, fiindcă în clasa de resurse digitale sunt și eu „student”. :))

      Ștergere
  2. Sunteti MINUNATA! Aveti o mare capacitate de adaptare, o inteligenta emotionala (si nu numai) extraordinara si de aceea menirea dumneavoastra este sa fiti DASCAL.
    FELICITARI!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Mulțumesc! Mulțumesc! Pentru ce spuneți și pentru că ați scris aici, să mă uit din când în când să nu îmi pierd din entuziasm :)

      Ștergere
    2. Felicitari!!! Mult succes!!
      Totul va fi bine 😊 !

      Ștergere
  3. Of, pe vremea mea nu erau clase digitale. Dar nici pandemii :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna seara! Ma puteti ajuta, va rog frumos sa comentez a doua strofa din poezia ,,Iarăși" de Virgil Carianopol in 60-100 de cuvinte!

    Ce frumos şi-azi-noapte, draga mea ... Afară
    Liniştea de aur se plimba pe drum.
    Mii şi mii de gânduri se făceau de pară,
    Din adânc, pământul aducea parfum.

    Am stat iar tot singur – numai eu cu mine –
    Noaptea era-naltă, sufletul la fel.
    Până-n depărtare, iarăşi nu ştiu cine,
    Luase codru-n braţe şi dormea cu el.

    Se făcuse noapte, una de mărgele ...
    Luminând, un astru lumea căuta.
    Barca lunii goală, într-un stuf de stele,
    De nimic legată, tainic aștepta.

    Ce păcat că n-ai fost. Din tării uitate,
    Despre ziuă, timpul, care nu dormea,
    A suflat în stele de le-a stins pe toate,
    A luat barca lunii şi-a plecat cu ea.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie