Despre festivitatea de premiere la Colegiul Naţional "Spiru Haret"
A fost şi ziua de vineri, 24 iunie, cu festivitatea de premiere. Intonarea Imnului, apoi clasele de la a V-a la a XI-a cu premii, menţiuni şi diplome de excelenţă.
Anul acesta am fost profesor diriginte la clasa a V-a, cei mai mici dintre spirişti - o clasă cu 31 de elevi intraţi la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti cu examen de admitere la finalul anului trecut şcolar.
După un an cu multe rezultate bune şi foarte bune la olimpiade şi la concursuri şcolare, cu performanţe sportive şi artistice, mediile anuale au venit şi ele ca o răsplată meritată pentru copiii noştri: cea mai mare medie - 10, cea mai mică - 9,63.
Unii ar spune că e perimat, dar eu mi-am sporit bucuria şi emoţiile specifice zilei cu festivitatea de final de an şcolar prin faptul că joi seara am împletit coroniţele premianţilor mei (eu însămi, nu am comandat la vreo florărie). În plus, a fost şi partea cu scrierea diplomelor şi cu aranjarea cărţilor pentru premii şi menţiuni.
Am evitat genul de "gospodăreală" care se (mai) practică, anume adusul cărţilor de către fiecare copil, eventual în aceeaşi punguţă cu coroniţa. Am reuşit acest lucru prin cărţile primite în şcoală şi mai ales cu ajutorul unei sponsorizări prin care s-a acoperit costul cărţilor pentru premii şi menţiuni. Cu câteva minute înainte de festivitate a mai venit o surpriză din partea domnului director: câteva cărţi în plus pentru matematicienii clasei.
Sunt sigură că elevii noştri, părinţii şi bunicii care i-au însoţit au resimţit solemnitatea acestei zile, pentru că ne-am bucurat împreună ca la o mare sărbătoare, aşa cum trebuie să facem dintr-o festivitate de premiere cu copii mici sau mari.
Anul acesta am fost profesor diriginte la clasa a V-a, cei mai mici dintre spirişti - o clasă cu 31 de elevi intraţi la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti cu examen de admitere la finalul anului trecut şcolar.
După un an cu multe rezultate bune şi foarte bune la olimpiade şi la concursuri şcolare, cu performanţe sportive şi artistice, mediile anuale au venit şi ele ca o răsplată meritată pentru copiii noştri: cea mai mare medie - 10, cea mai mică - 9,63.
Unii ar spune că e perimat, dar eu mi-am sporit bucuria şi emoţiile specifice zilei cu festivitatea de final de an şcolar prin faptul că joi seara am împletit coroniţele premianţilor mei (eu însămi, nu am comandat la vreo florărie). În plus, a fost şi partea cu scrierea diplomelor şi cu aranjarea cărţilor pentru premii şi menţiuni.
Am evitat genul de "gospodăreală" care se (mai) practică, anume adusul cărţilor de către fiecare copil, eventual în aceeaşi punguţă cu coroniţa. Am reuşit acest lucru prin cărţile primite în şcoală şi mai ales cu ajutorul unei sponsorizări prin care s-a acoperit costul cărţilor pentru premii şi menţiuni. Cu câteva minute înainte de festivitate a mai venit o surpriză din partea domnului director: câteva cărţi în plus pentru matematicienii clasei.
Sunt sigură că elevii noştri, părinţii şi bunicii care i-au însoţit au resimţit solemnitatea acestei zile, pentru că ne-am bucurat împreună ca la o mare sărbătoare, aşa cum trebuie să facem dintr-o festivitate de premiere cu copii mici sau mari.
Cărţile pregătite pentru premianţi, printr-o sponsorizare a unui părinte (care a dorit să rămână anonim):
Comentarii
Trimiteți un comentariu