Mâncarea lituaniană. Top după gustul personal

Cât am stat în Lituania, în cele cinci zile, am mâncat, desigur, în cea mai mare parte mâncare cu specific lituanian.

Poate ştiţi că bucătăria lituaniană e bazată pe carne (porc, pui, peşte), pe cartofi, pe crudităţi, iar piesa de rezistenţă la o masă lituaniană o reprezintă brânza. Nu brânzeturile, ci brânza proaspătă pregătită în foarte multe feluri. Din câte am observat, se prepară, cu mici excepţii, mâncăruri grele, gustoase fierbinţi - mai mult ca sigur clima a influenţat gastronomia locală.

Vă prezint câteva feluri lituaniene, într-un top al preferinţelor mele:

1. Acest fel de mâncare, cu nume imposibil de pronunţat şi de reţinut, este compus dintr-o supă, însoţită de nişte colţunaşi, să le zic într-un fel. Supa, fără nimic solid în ea - nici legume fierte, nici carne, nici paste, se consumă fierbinte, direct din bolul cu mânere sau cu lingura şi este obţinută prin fierberea cărnii de vită şi de pui, cu condimente şi sare. Colţunaşii erau făcuţi dintr-un aluat, ceva între cocă şi foietaj, în mijloc fiind bucăţi de carne fiartă, de pui sau de vită, condimentate potrivit. şi foarte suculente. Foarte, foarte bun, credeţi-mă!

2. Supa de sfeclă. Gust interesant şi culoare! Cred că această supă se pregăteşte la rece, dintr-un iaurt fin, cu sfeclă roşie rasă şi cu usturoi (ceea ce face să semene un pic la gust cu tzatziki). Arată atrăgător, are gust bun şi se serveşte desigur foarte rece, alături cu cartofi la cuptor condimenaţi şi neapărat fierbinţi. (Nu a fost o porţie atât de mică, doar că mi-am amintit să fac poză după ce mâncasem jumătate!)
Foarte bun, merită preparat şi încercat!

3. Chiar dacă nu este un fel de bază, brânza lituaniană e în top 3. Cea din imagine era preparată cu chimen şi avea un gust absolut incredibil! Potrivit de sărată, părea o brânză proaspătă, în care s-au pus din stadiul de lapte seminţele de chimen. Am mai gustat în Lituania brânză cu miere, brânză cu usturoi, brânză cu smântână. Cred că cel mai mult mi-a plăcut aceasta, cu chimen.

Foarte, foarte bună!

4. Aşa cum ni s-a servit, drept desert, mierea pe care am gustat-o avea un gust cu totul deosebit. Am avut impresia iniţial că are ceva brânză dulce încorporată în ea. Am întrebat şi am aflat că e pur şi simplu miere, foarte pură. Vedeţi în imagine că pare de altă culoare şi de altă consistenţă decât mierea pe care o ştim noi. Avea ceva din aspectul unui şerbet, de aceea sunt sigură că era cumva procesată. Miros de floare proaspătă, gustul ştiut, de miere, consistenţa făcea diferenţa. Foarte bună!

5. În grupajul acesta de imagini (exceptând-o pe ultima) vedeţi produse naturale asemănătoare cu cele româneşti - muşchi de porc şi slănină afumate, servite cu ceapă verde şi cu nelipsita brânză simplă sau cu preparată cu miere. Aveau exact gustul de acasă. Lituanienii spun că sunt specifice bucătăriei lor,

dar eu sunt de părere că strict lituaniană este doar combinaţia lor la aceeaşi masă cu sosul de zmeură (ultima imagine). Nu e sirop, nici gem, ci un sos din zmeură pasată, fără a i se adăuga zahăr şi care se consumă cu produsele naturale din porc şi cu brânză. Delicios!

6. Un desert lituanian. E în coada listei mele, poate fiindcă nu sunt o pasionată a cocăturilor. Altfel, o prăjitură bună şi, cum ar zice gospodinele noastre, spornică, fiindcă tăiată bucăţi umple 2-3 platouri. Te serveşti din ea tăindu-ţi singur cât pofteşti. Pe interior e goală, ca un kurtos kalacs, fiindcă se coace tot prin rotire, pusă pe un suport cilindric, dar nu are deloc gustul delicios al prăjiturii secuieşti. Când a venit vorba de ţurţurii de pe ea (ca să nu le zic concrescenţe) nu am primit nicio explicaţie pe care s-o pricep. Toată formaţiunea asta de cocă este îmbrăcată cu o glazură (s-ar putea) de vanilie. Combinaţia dintre coca extrem de dulce şi glazura şi mai dulce este cam mult pentru gustul meu, dar asta nu înseamnă că nu are succes.

Este o prăjitură care arată interesant şi sunt sigură că are sigur destui admiratori ca să nu sufere că eu nu am plăcut-o.

7. Pe ultimul loc un soi de musaca-budincă (imaginea din stânga), din care abia am putut să înghit o fărâmiţă. După aspect şi fierbinţeală, sigur preparată la cuptor, după consistenţă posibil să fi existat vreun ou bătut în compoziţie, după gust sigur 98 % conţinea cartof fiert, cu ceva ulei.

Ne-a fost prezentată ca o mâncare tradiţională foarte cunoscută şi foarte veche, un fel de bază, care se serveşte cu ceea ce vedeţi în imaginea de jos. Cum ce e? Ceapă prăjită în mult ulei!

Un singur lucru mi-a plăcut la felul acesta de mâncare, anume că în castronul cu ceapă călită bucătăria lituaniană a adunat aproape toate nuanţele chihlimbarului de Mare Baltică!