LAV 2013 Bistrița - locuri, oameni, poveste (II)
Partea I - aici.
II. My sleeping-car
Ora 22.30.
Perspectiva de a sta 9 ore pe fotoliul fie el şi de clasa I m-a întristat un pic. La fel şi pe M.G., colega mea din Bucureşti. La câteva minute peste ora 22, a apărut în vagonul 6 controlorul. A poposit un pic, 5 locuri mai în spate. O voce insistentă acoperea graiul aşezat, ardelenesc al controlorului. No, sară bună, aud, şi omul-care-controlează-biletele-de-tren se ridică şi vine spre noi. O avertizasem pe M.G. că voi întreba dacă există vreo cuşetă disponibilă, dar despre "recuzită", nu-i spusesem nimic. Colega mea arată biletele de clasa I, omul-care-controlează-biletele-de-tren se aşază molcom, ardeleneşte, pe fotoliul din faţa noastră, ne întreabă unde călătorim, iar eu profit de situaţia favorabilă: mă uit fix la controlor, îmi pun cu un gest sigur ochelarii de vedere cu ramă aproape inexistentă şi zic la fel de sigur: suntem într-o comisie din Minister, iar mâine la Bistriţa, după o şedinţă de lucru, vom juriza un concurs foarte important naţional. Aveţi cumva o cuşetă liberă?
E posibil ca până la ultima replică să mai fi spus câteva cuvinte "tehnice", pentru că omul-care-controlează-biletele-de-tren se uită la noi cu profund respect şi zice cu un regret sincer: No, şi domnişoarele m-o rugat tot de o cuşetă, dar nu mai sunt libere, îmi pare tare rău, toate s-or ocupat.
Sincere regrete şi pentru somnul nostru de frumuseţe ... şi cugetăm adânc eu şi M.G. dacă să recitim "Persepolis" sau "Balzac şi micuţa croitoreasă chineză", că noaptea se anunţă luuungă ....
Ora 23,00.
Uşa vagonului 6 se deschide brusc. Omul-care-controlează-biletele-de-tren intră vijelios, urmat de şeful de tren. Uite, îmi zic, un ardelean care se grăbeşte. Aici îs doamnele din minister! aud graiul ardelenesc la o intensitate a vocii îngrijorătoare.
Ora 23,05.
Şeful de tren are o cuşetă de rezervă şi cară bagajele doamnelor "de la minister".
Ora 23,30.
(Am fost cumva prea tehnică în limbaj? ...)
M.G. şi cu mine ne-am instalat. My sleeping-car are două paturi curate suprapuse, loc de pus bagajele, lumină bună, poţi citi sau dormi, după voie. (De fapt, am avut tihna să vedem ecranizarea romanului grafic "Persepolis".)
Mâine ajungem la Bistriţa!
(va urma)
II. My sleeping-car
Ora 22.30.
Perspectiva de a sta 9 ore pe fotoliul fie el şi de clasa I m-a întristat un pic. La fel şi pe M.G., colega mea din Bucureşti. La câteva minute peste ora 22, a apărut în vagonul 6 controlorul. A poposit un pic, 5 locuri mai în spate. O voce insistentă acoperea graiul aşezat, ardelenesc al controlorului. No, sară bună, aud, şi omul-care-controlează-biletele-de-tren se ridică şi vine spre noi. O avertizasem pe M.G. că voi întreba dacă există vreo cuşetă disponibilă, dar despre "recuzită", nu-i spusesem nimic. Colega mea arată biletele de clasa I, omul-care-controlează-biletele-de-tren se aşază molcom, ardeleneşte, pe fotoliul din faţa noastră, ne întreabă unde călătorim, iar eu profit de situaţia favorabilă: mă uit fix la controlor, îmi pun cu un gest sigur ochelarii de vedere cu ramă aproape inexistentă şi zic la fel de sigur: suntem într-o comisie din Minister, iar mâine la Bistriţa, după o şedinţă de lucru, vom juriza un concurs foarte important naţional. Aveţi cumva o cuşetă liberă?
E posibil ca până la ultima replică să mai fi spus câteva cuvinte "tehnice", pentru că omul-care-controlează-biletele-de-tren se uită la noi cu profund respect şi zice cu un regret sincer: No, şi domnişoarele m-o rugat tot de o cuşetă, dar nu mai sunt libere, îmi pare tare rău, toate s-or ocupat.
Sincere regrete şi pentru somnul nostru de frumuseţe ... şi cugetăm adânc eu şi M.G. dacă să recitim "Persepolis" sau "Balzac şi micuţa croitoreasă chineză", că noaptea se anunţă luuungă ....
Ora 23,00.
Uşa vagonului 6 se deschide brusc. Omul-care-controlează-biletele-de-tren intră vijelios, urmat de şeful de tren. Uite, îmi zic, un ardelean care se grăbeşte. Aici îs doamnele din minister! aud graiul ardelenesc la o intensitate a vocii îngrijorătoare.
Ora 23,05.
Şeful de tren are o cuşetă de rezervă şi cară bagajele doamnelor "de la minister".
Ora 23,30.
(Am fost cumva prea tehnică în limbaj? ...)
M.G. şi cu mine ne-am instalat. My sleeping-car are două paturi curate suprapuse, loc de pus bagajele, lumină bună, poţi citi sau dormi, după voie. (De fapt, am avut tihna să vedem ecranizarea romanului grafic "Persepolis".)
Mâine ajungem la Bistriţa!
(va urma)
"Minister" e cuvântul magic :)
RăspundețiȘtergereSe pare că da! :))
ȘtergereFain concurs (m-am uitat pe pagina lui mai devreme), da bine că aflu și io după ce s-o terminat. Și încă de pe blogul unei profesoare din capitală. No, asta-i bună!... :)
RăspundețiȘtergereDacă stai în Bistriţa, imposibil să nu fi văzut bannerele. I s-a făcut publicitate pe plan local.
ȘtergereNu chiar, dar nici departe nu locuiesc. Că de stat nu stau, fiind destul de activ. :P
Ștergere