Fiecare cu piticii lui
O achiziție recentă mi-a înveselit ziua (și balconul).
Ieri, după multe week-enduri extrem de aglomerate, pe o vreme superbă în București, am făcut o plimbare luuungă, pe jos, cu opririle noastre știute. Dintr-un magazin TCM (de pe lângă Palatul Șuțu) am cumpărat 5 pitici de ... ghiveci. Veniți chiar din țara lor, adică din Germania, miniaturali, înghesuiți într-o cutiuță de carton, despărțiți de ambalajul cu bule de aer, pentru ca, în călătoria lor pornită din vreun atelier nemțesc, ceramica fină pictată cu atenție la detalii să nu se deterioreze.
Pentru cine nu știe încă, piticii de grădină au o istorie bogată în Occident, iar țara care i-a ”cultivat” cel mai mult este Germania. Aici s-a dezvoltat o adevărată industrie a acestor spiriduși, a căror simbolistică se leagă de credința că aceștia sunt capabili să apere casa, grădina, bunurile de rele, chiar în absența stăpânilor. Originea piticilor de grădină vine, însă, din Turcia, dintr-o regiune numită Capadochia, o zonă minieră, unde, în Evul Mediu, sute de oameni mici de statură au venit din întreaga Asie pentru a lucra în galeriile subterane joase. Simbolistica pozitivă vine tot de aici - oamenii aceștia mici, care coborau până în măruntaiele pământului, nu puteau să fie decât din aceeași lume cu gnomii și cu spiridușii și, desigur, familiarizați cu misterele pământului.
În ultimele două decenii, România a fost invadată de pitici ... de grădină, desigur. Doar că românul, născut poet, a inventat, pe lângă spiridușii cu istorie și simbolistică proprie, calul, câinele, peștele, leul, lebăda, chiar bucătarul din ciment, cu sau fără listă de bucate, cu sau fără polonic. Dincolo de meandrele imaginației românului făcător de pitici din ciment, trebuie spus că piticii de grădină cu adevărat nobili sunt făcuți din porțelan, ceramică, lemn sau bronz, materiale însoțite sau nu de pictura manuală.
În fine, vorba expresiei, fiecare cu piticii lui.
Pe ai mei îi vedeți mai jos.
Despre ”psihologia piticilor de grădină”, un articol (mai vechi) excelent de Matei Vișniec, aici.
ha ha imi plac piticii tai si se pare ca le prinde foarte bine langa ghivecele tale.
RăspundețiȘtergereHai sa le dam si niste nume:
Poza 1:
Piticul din copac: cel ce cugeta (Cugetatorul Fermecat)
Piticul de langa ghiveci: cel ce danseaza (Dansatorul Fermecat)
Poza 2:
Piticul din copac: cel ce asteapta sa-i pice perele in gura (Para Malaiata Fermecat)
Piticul de langa ghiveci: cel ce rusineaza (Rusinatul Fermecat)
Poza 3:
cel ce mediteaza (Meditativul Fermecat)
Piticul 4 cred că e Rușinosul Fermecat.
ȘtergereDa' Anonimul Fermecat-încât-uită-să-se-semneze cum s-ar chema?
Dupa titlu, am crezut ca e vorba de ceva rost de nervi, barfa sau ceva din gama. Cand colo, pe-aici tot inveti ceva daca treci. :)))
RăspundețiȘtergereDeh! Fiecare cu ... piticii lui!
ȘtergereUltimul, deși mai pitic decât ceilalțí pitici, nu are „sosie„?
RăspundețiȘtergereNu e mai pitic, doar că și-a făcut culcuș într-o plantă mai mare!
ȘtergereSi uite asa te-ai transformat in Alba ca Zapada cu doi pitici minus in inventar!:)
RăspundețiȘtergereDoi sunt ascunși pe undeva! :))
ȘtergerePiticul din copac trebuie să fie Tarzan :))
RăspundețiȘtergereNu arată rău deloc! :)
RăspundețiȘtergereAșa-i? :)
ȘtergereUnii ii considera cam kitsch dar mie mi se par tare simpatici. Am si eu 3 bucati. Dar din cei mai mari, de gradina :) In gradinita de flori :) Insa nu i-am pus, sa se mai incalzeasca putin.
RăspundețiȘtergereSunt foarte dragalasi ai tai. Sa-i stapanesti sanatoasa!
Înseamnă că locuința ta e păzită bine!
ȘtergereCred că dacă aș locui la casă aș avea așa ceva în grădină.