Cu o floare se face, uneori, primăvară
... sau despre gesturi mici care aduc bucurii mari.
Vinerea trecută, doi dintre copiii din clasa mea (XII A, de fapt nu mai sunt copii) mi-au cules toporași din parcul liceului și mi i-au oferit la începutul orei. Buchețelul era legat cu o ață mov, cam ca petalele delicatelor mostre de primăvară, de care efectiv nu m-am putut despărți toată ziua. Adică am plimbat de la o clasă la alta primăvara cu fundiță mov.
Mai sunt mai puțin de trei luni până la absolvirea promoției 2013 și doar câteva săptămâni de școală efectivă și mă bucur din plin în perioada aceasta de fiecare feedback al muncii mele de patru ani ca diriginte.
Grija la detalii (ața la culoare găsită la portar!!), solemnitatea gestului (pentru că trebuie să vă imaginați importanța dată momentului, respectul cu care mi-au înmânat delicatul buchețel), intenția dezinteresată de a face cuiva o bucurie (adică mie), curajul de a fi spontani, toate acestea sunt lucruri pe care le văd, indiferent cât de preocupați suntem să recapitulăm, să consolidăm, să repetăm ... , că deh! mai sun 14 săptămâni până la proba scrisă de română.
În fond, dincolo de disciplina pe care o predau, sper că le transmit elevilor mei lucruri esențiale, cum ar fi că, uneori, cu o floare se face primăvară.
Vinerea trecută, doi dintre copiii din clasa mea (XII A, de fapt nu mai sunt copii) mi-au cules toporași din parcul liceului și mi i-au oferit la începutul orei. Buchețelul era legat cu o ață mov, cam ca petalele delicatelor mostre de primăvară, de care efectiv nu m-am putut despărți toată ziua. Adică am plimbat de la o clasă la alta primăvara cu fundiță mov.
Mai sunt mai puțin de trei luni până la absolvirea promoției 2013 și doar câteva săptămâni de școală efectivă și mă bucur din plin în perioada aceasta de fiecare feedback al muncii mele de patru ani ca diriginte.
Grija la detalii (ața la culoare găsită la portar!!), solemnitatea gestului (pentru că trebuie să vă imaginați importanța dată momentului, respectul cu care mi-au înmânat delicatul buchețel), intenția dezinteresată de a face cuiva o bucurie (adică mie), curajul de a fi spontani, toate acestea sunt lucruri pe care le văd, indiferent cât de preocupați suntem să recapitulăm, să consolidăm, să repetăm ... , că deh! mai sun 14 săptămâni până la proba scrisă de română.
În fond, dincolo de disciplina pe care o predau, sper că le transmit elevilor mei lucruri esențiale, cum ar fi că, uneori, cu o floare se face primăvară.
Mulțumesc, Cătă și Ana!
Se face primavara in suflet....cu toporasi si ghiocei
RăspundețiȘtergereInca avem 0 grade :(
Exact asta e ideea! ;)
ȘtergereBravo lor si d-nei diriginte!
RăspundețiȘtergereMulțumim!
ȘtergereDincolo de orice, la finalul unei zile de muncă şi stres, doar cu astfel de gesturi şi amintim rămânem.
RăspundețiȘtergereFelicitări lor pentru gest şi ţie pentru că îi inspiri! :)
În cazul meu, la finalul unei serii de patru ani (de liceu).
ȘtergereMulțumim, Andreia!
Cativa toporasi culesi cu drag si recunostinta fac cat toate orhideele din lume!
RăspundețiȘtergereAșa zic și eu!
ȘtergereFrumoși prunci ai crescut! :)
RăspundețiȘtergere