Treceți la conținutul principal

"Capra mea are talent! / A venit din Occident!"

În seara asta la ştiri, pe două posturi diferite, două scurte reportaje, ambele despre obiceiul popular al caprei. În primul, imaginile arătau grupul de actori populari, pe o alee între două blocuri, ţopăind şi agitându-se în jurul "caprei", pe ritmurile asurzitoare (e imposibil să nu le auzi zilele astea pe undeva) ale unei tobe, asezonate cu strigături. Că se manifestau atât de vârtos, nu-i bai, dar, surpriză! actorii populari nici nu erau populari, fiindcă toţi purtau ... costumele lui Moş Crăciun!
Ziceam ceva de strigături - nu se auzeau în primul reportaj, dar recuperăm cu al doilea. Aici filmarea este centrată pe mişcările urătorului (îmbrăcat corect, cu costum popular românesc) şi pe ale "caprei", iar strigăturile se aud clar. Surpriză! Capra noastră tradiţională e adaptată noilor "tradiţii": Ca-pra-mea-a-re-ta-lent! (Bum! Bum! Bum!) A-ve-nit-din-Oc-ci-dent! (Bum?!?!)
Cam aşa s-ar putea exemplifica azi caracterul oral, colectiv, anonim, sincretic şi (mai ales) tradiţional al obiceiurilor de iarnă.

Şi ca să conştientizăm că nu ne apreciem moştenirea, chiar acum, când scriu, văd pe un alt post TV un reportaj despre ia românească, valorificată de un creator de modă francez, într-o colecţie sofisticată care arată, nu eleganţa franţuzească, ci frumuseţea motivelor populare româneşti, care cuprind hărnicia mâinilor, dar şi bogăţia de forme şi culori pe care doar ochii ţărăncilor românce le-au putut vedea.

Comentarii

  1. florin salam s-a deghizat in capra !

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred, pentru că măcar ritmurile erau alea vechi, din obiceiul caprei, nu altfel... Da' poate au colaborat la text.

    RăspundețiȘtergere
  3. In Romania exista de mult (si va exista mult timp de acum incolo) "complexul occidentului".

    Practic ce se intampla este ca romanii (ma rog, ce a mai ramas din ei) isi reneaga valorile populare in favoarea celor provenite din occident. Se vede la fiecare colt de strada; in loc de "shaormerie" acum se zice "fast food", in loc de "caut un loc de munca" se zice "caut un job" s.a.

    Cred ca acest efect provine din vremea comunismului, si ce imi dovedeste asta este o poveste tot din vremea comunismului, poveste in care este implicat o ruda de-a mea , un unchi de-al doilea (frate cu un bunic, s-ar putea sa fi gresit denumirea gradului de rudenie, oricum nu cred ca e relevant). Ok, sa spun si povestea:



    Inainte de venirea comunistilor, unchiul cu pricina era mosier, membru PNT, si se afla in relatii bune cu niste Cehoslovaci "de pe la bucuresti" care erau diplomati. Fireste ca mosia i-a fost confiscata iar el a fost arestat pentru ca exploata muncitorii (cel putin asta era pretextul). In fapt, a fost arestat pentru ca era membru PNT si pentru ca era in relatii bune cu acei cehoslovaci, asadar era detinut politic, inchis in conditii mult mai aspre decat restul detinutilor (hoti, evasionisti fiscali, chiar si criminali).

    Nu era inchis singur, era cu un grup intreg din care faceau parte fosti membrii ale PNL si PNT, nu vreau sa dau detalii depsre conditiile in care erau tinuti, dar am sa spun ca nu aveau suficienta hrana. Totusi, isi facusera prieteni printre ceilalti detinuti, unul dintre ei se remarca fiind "Nea' Garbea-Tiganu". Acest le dadea pe ascuns hrana, si cand primea mezeluri le lega de o sfoara si le pasa in celula detinutilor politici.

    Fireste ca acest Nea' Garbea avea un interes : aflase ca acesti detinuti avusesera relatii cu persoane straine, si credea ca acestia ar fi venit sa-i elibereze din inchisoare, iar de fiecare data cand ii dadea cate o felie de salam unchiului meu ii zicea "Domnu' politic, Domnu' politic, cand o veni occidentalii sa va scoate, zicetile sa ma ia si pe mine, sa-l ia pe Nea' Garbea-Tiganu.

    Ce am vrut sa spun prin povestea aceasta e ca de mult timp romanii au o fascinatie foarte mare pentru occident, si se manifesta in toate planurile vietii cotidiene.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Grecu'
    Adevărat ce spui la final, drept concluzie. Istoria noastră arată, însă, că am fost şi suntem influenţaţi în egală măsură de Occident, dar şi de Orient, şi încă ne căutăm drumul. Sunt nume grele ale culturii noastre care au scris despre asta, nu spun eu ceva nou.
    Trebuie să acceptăm, probabil, că, la nivelul folclorului, creatorul popular spune în felul lui acelaşi lucru.

    P.S. Mi-a plăcut istorioara, mai ales prin elementul său autobiografic.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie