Întâlnire LITERARIUS - curajul de a fi tu însuți


  

 

📚 O întâlnire dedicată romanului „Cercul Poeților Dispăruți”, de N. H. Kleinbaum

📚 20 noiembrie 2026, Cercul de dezbateri literare Literarius, Colegiul Național „Spiru Haret”, București.

📚 Invitata întâlnirii: doamna Cristina Bogdan, antropolog, conferențiar, dr., Facultatea de Litere, Universitatea din București.  


După o întâlnire de cerc, cel mai important lucru pe care aș vrea să-l aflu despre elevi este dacă au simțit că gândirea lor a avut locul său în discuție, inclusiv atunci când era încă nesigură sau diferită de a celorlalți participanți, și ce a însemnat întâlnirea pentru ei după ce discuția s-a terminat, dacă dialogul le-a schimbat felul de a privi o idee sau o problemă, dacă întâlnirea le-a lăsat o întrebare care a devenit a lor, dacă lectura i-a ajutat să înțeleagă ceva din propria experiență de viață, ce anume din întâlnire le-a făcut posibilă o descoperire. De aceea, de cele mai multe ori, cer un feedback (fără să fie obligatoriu), care, de data aceasta, a venit de la 21 de elevi, din totalul de 36 de participanți la ultima ediție. 



„Întâlnirea de astăzi a fost un prilej să mă aud spunând cu voce tare ceea ce am simțit și am gândit citind cartea.” În această mărturisire se concentrează o parte esențială din reușita întâlnirii LITERARIUS dedicate cărții Cercul poeților dispăruți de N. H. Kleinbaum. O elevă a avut prilejul să dea glas, în fața celorlalți, unei experiențe de lectură care îi aparținea. O alta, care nu a apucat să intervină, a continuat să se gândească la oamenii care i-au schimbat felul de a vedea lumea. 

Între cuvântul rostit și reflecția continuată în tăcere se conturează atmosfera întâlnirii de vineri, reflectată poliedric în feedbackurile elevilor, redate mai jos. Am separat trei texte la final, în semn de prețuire pentru trei dintre elevii cărora li se datorează existența acestui club școlar. Pasiunea lor pentru lectură și, în egală măsură, pentru dezbaterea literară, m-a inspirat în urmă cu patru ani să creez un spațiu al discuțiilor libere despre carte, numit (de ei) Literarius.



Vorbind despre reușita acestei ediții Literarius, trebuie amintită participarea la întâlnirea noastră a doamnei Cristina Bogdan, care a adus în dialog rigoarea privirii antropologice și a păstrat, în același timp, firescul unei conversații în care elevii s-au simțit îndemnați să gândească în nume propriu. Suntem recunoscători pentru deschiderea cu care a acceptat invitația noastră și pentru generozitatea cu care ne-a împărtășit un mod de a pune întrebări, în același timp iscoditor și elegant, savant și prietenos, și pentru bucuria intelectuală pe care a adus-o întâlnirii. Vă mulțumesc, cu prețuire, spiriștii de la Literarius și profesoara lor! 



📚📙📘📚📗📖📚📕📚📙📘📚📗📖📚📕📚📙📘📚📗📖📚📕📚📙📘📚📗📖📚📕📙📘📚📗📖📚📕📙📘📚


📚 Întâlnirea de astăzi a fost un prilej să mă aud spunând cu voce tare ceea ce am simțit și am gândit citind cartea. De la metodele de predare non-conformiste ale domnului Keating la alegoria peșterii lui Platon, discuția a fost condusă astfel încât fiecare trăire a personajelor din roman să fie pusă în valoare, unii dintre noi poate regăsindu-ne în acestea. D-na Cristina Bogdan a fost o prezență plăcută, caldă, cu enorme cunoștințe în domeniul antropologiei, care ne-a ajutat să înțelegem cât de important este să privim lucrurile din mai multe perspective. Romanul ales a fost deosebit, o lectură fundamentală pentru orice om care se simte apropiat de artă și de educație într-o societate care are tendința să o privească cu superficialitate, pentru orice om care are un vis și pentru orice om care vrea să își păstreze autenticitatea. (Iana Alexiu, clasa a X-a H)


📚 Întâlnirea de astăzi a fost una emoționantă, care mi-a reamintit că, uneori, cele mai importante lecții nu se găsesc între paginile unei cărți, ci printre rândurile pe care le scriem noi înșine în urma ei. ,,Cercul poeților dispăruți” vorbește despre curajul de a vedea lumea din mai multe perspective și despre a nu lăsa vocile celorlalți să o acopere pe a noastră. Doamna Cristina Bogdan a vorbit foarte frumos, cu o sensibilitate aparte, transformând discuția într-o invitație la reflecție. Mă bucur foarte mult că am putut fi prezentă la această întâlnire! (Ioana Chirică, clasa a X-a H)


📚 Mi-a plăcut foarte mult întâlnirea de la Literarius dedicată romanului „Cercul poeților dispăruți” de N. H. Kleinbaum. Discuțiile au fost interesante și m-au ajutat să înțeleg mai bine temele și mesajele cărții. Mi-au plăcut în mod deosebit intervențiile doamnei Cristina Bogdan, care au adus perspective noi și au făcut dialogul foarte captivant. De asemenea, mi s-a părut o idee excelentă faptul că am urmărit secvența finală din film, deoarece aceasta a completat foarte frumos discuția despre carte și a evidențiat emoția și impactul poveștii. A fost o întâlnire foarte frumoasă, pe care am apreciat-o și care m-a făcut să reflectez și mai mult asupra valorilor transmise de această operă. (Amalia Nedea, clasa a X-a H)

 

📚 Am așteptat foarte mult această întâlnire, deoarece „Cercul Poeților Dispăruți” transmite un mesaj profund și mereu actual: importanța de a avea un mentor în viață, de a ne trăi existența cu adevărat și de a ne exprima liber. Mi-au rămas în minte ritualurile din carte, în special cel de la final, când elevii se ridică pe bănci pentru a-i aduce un omagiu profesorului Keating. Am văzut și secvența din film, iar momentul mi s-a părut cu atât mai emoționant. Este impresionant cum, printr-un gest atât de simplu, elevii reușesc să transmită atât de multă recunoștință și să-i arate profesorului că tot ceea ce le-a oferit va rămâne cu ei. Un alt ritual pe care l-am observat, dar despre care nu am apucat să vorbesc, este cel al întâlnirilor din peșteră, unde băieții citesc poezie și își amintesc îndemnul de a „suge măduva vieții”. Mi s-a părut foarte interesant și exemplul doamnei Cristina Bogdan despre elefantul pe care mai mulți oameni îl ating cu ochii închiși, fiecare având o percepție diferită asupra lui. Mi-a amintit că fiecare dintre noi privește lumea prin propriile experiențe și că este important să fim deschiși la perspectivele celorlalți. M-am regăsit în poveste prin propria experiență. Până nu demult, eram o fire timidă și îmi era greu să-mi exprim gândurile în fața celorlalți. Cu ajutorul unei prietene, am reușit treptat să-mi înving temerile și să nu-mi mai fie frică să vorbesc. De aceea, mesajul cărții m-a atins atât de mult: uneori, un singur om care crede în tine poate schimba felul în care te privești pe tine însuți și îți poate da curajul să-ți găsești propria voce. Plec cu gândul că un mentor sau un prieten adevărat nu ne oferă neapărat toate răspunsurile, ci ne ajută să avem curajul de a le căuta singuri. Și că, poate, cel mai frumos lucru pe care îl putem face este să devenim, la rândul nostru, acel om care îi ajută pe ceilalți să creadă în ei înșiși. (Bianca Furnigea, clasa a X-a H)

 

📚 Mi-a plăcut abordarea laturii științifice (antropologice) a discuției datorată doamnei invitat. Cartea discutată oricum e foarte interesantă pentru cei care participă la mediul școlar. Mulțumesc! (David Sucuturdean, clasa a XII-a F)

 

📚 Întâlnirea de vineri a fost una dintre preferatele mele, discutând despre o carte care mi-a plăcut extrem de mult. Pot spune că momentul favorit a fost atunci când am vizionat scena finală a filmului și am observat emoțiile puternice care i-au cuprins pe participanti. Am trăit aceleaşi sentimente atât în timpul urmăririi filmului, cât și al lecturării cărții. (Eva Teodorovici, clasa a X-a H)

 

📚 Mi-a placut să analizez diferențele dintre mijloacele artistice care pot fi utilizate în cărți, respectiv în filme. (Ina Pătrașcu, clasa a XII-a B)

 

📚 O idee nouă care a rămas cu mine în urma întâlnirii este analogia inversată dintre peștera din Mitul lui Platon și peștera în care aveau loc dezbaterile din cadrul Cercului Poeților dispăruți. Dacă la Platon peștera este un spațiu al iluziei din care trebuie să ieși la lumină pentru a descoperi adevărul, în carte ea devine un refugiu al libertății în care tinerii intră pentru a scăpa de conformismul sufocant al lumii exterioare și pentru a-și găsi propria voce. Astfel, același simbol este răsturnat, transformându-se dintr-o închisoare a minții într-un sanctuar al gândirii autentice. (Irina Mirea, clasa a XI-a G)

 

📚 Deși nu am apucat să împărtășesc niciun gând la întâlnirea de astăzi, mi-a rămas în minte o idee care a fost menționată de mai multe ori : impactul pe care un om îl poate avea în viața ta. Datorită faptului că m-am tot gândit la acest aspect, am avut ocazia să analizez propria mea evoluție și să conștientizez că unele dintre persoane pe care le-am cunoscut au lăsat o amprentă asupra mea și au adus o schimbare în felul în care gândeam. Astfel, am conștientizat că fiecare dintre noi este de fapt o ființă care poartă asupra sa frânturi din perspectivele și personalitățile oamenilor pe care i-a cunoscut, lucru care m-a fascinat cu adevărat. O secvență din cartea dezbătută care a avut o semnificație aparte pentru mine este cea în care elevii sunt duși să vadă portretele vechilor generații care au învățat în aceeași școală. Această parte m-a făcut să realizez că fiecare om are șansa de a-și lăsa amprenta asupra lumii și că este important să profite de ea. Secvența îi face pe elevi să înțeleagă că generațiile trecute ale școlii au avut cândva, poate, aceleași visuri, dorințe și emoții ca și ei. Pe mine m-a făcut să mă gândesc cât de important este să trăiești în acord cu propriile convingeri, să ai curajul de a ieși din anumite tipare, să fii tu însuți și să nu lași societatea sau așteptările celorlalți să îți decidă viitorul. În final, această întâlnire a însemnat foarte mult pentru mine, întrucât am rămas cu multe idei de la care nu-mi pot lua gândul. Nu în ultimul rând, prezența doamnei Cristina Bogdan a făcut aceasta discuție de-a dreptul fascinantă! Vă mulțumim!! (Maia Tomescu, clasa a X-a H)

 

📚 Mi-a plăcut foarte mult întâlnirea lunii noiembrie, nu doar datorită cărții pe care am discutat-o, ci și pentru ca am avut un invitat care a participat la conversație, în persoana doamnei Cristina Bogdan. M-am simțit mai deschisă, iar atmosfera nu a fost deloc sobră. (Patricia Stanciu, clasa a XII-a B)

 

📚 Întâlnirea de astăzi a fost o experiență cu adevărat memorabilă, probabil una dintre întâlnirile mele favorite de la Literarius din ultima vreme. În primul rând, atât cartea, cât și filmul Dead Poets Society m-au impresionat profund și a fost foarte interesant să urmăresc scena de final din film în paralel cu textul cărții. Prezența doamnei Cristina Bogdan a fost o bucurie, inteligența și blândețea dumneaei m-au cucerit, iar perspectivele pe care le-a împărtășit mi-au oferit foarte multă claritate asupra subiectelor abordate de carte/film. Totuși, gândul care mi-a rămas cel mai viu în minte este paralela fascinantă cu peștera lui Platon, privită ca o metaforă inversată pentru peștera în care se duceau băieții pentru a realiza întâlnirile cercului. O discuție minunată de la care plec inspirată și cu multe idei noi. (Miruna Burada, clasa a X-a H)

 

📚 „Cercul poeților dispăruți” mi-a atras atenția prin modul în care autorul a ales să abordeze etapa formativă, depășind limitele percepției obișnuite asupra educației. Un simbol al acestei abordări este chiar clubul secret al băieților, care funcționa ca un fel de joc, cu reguli ce se schimbau în funcție de cine îl conducea — de la generația domnului Keating, la Charlie și până la cei care aveau să-i continue activitatea. (Radu Manta, clasa a X-a C)

 

📚 Mi-a plăcut foarte mult această întâlnire. Deși este a doua mea participare la cerc, m-am simțit total integrat în spiritul dezbaterii. Sunt nerăbdator pentru următoarea întalnire! (Gabriel Belingher, clasa a X-a H).

📚 De când sunt la Literarius, fiecare întrevedere a fost una specială dintr-un anumit punct de vedere, însă cea de astăzi a fost preferata mea. Discuția și schimbul continuu de idei și perspective asupra problematicilor cărții, alături de doamna prof. Cristina Bogdan, au fost dinamice, interesante și extrem de entuziasmante. Făcând o paralelă cu romanul, am savurat acest cerc cu aceeași pasiune cu care domnul Keating își dorea ca elevii săi să trăiască experiența liceană!  (Vlad Comănescu, clasa a X-a H)


📚 „Cercul Poeților Dispăruți” este una dintre cele mai importante exprimări de artă pentru mine. Acest film, ulterior transpus în roman, îmi reprezintă creșterea în ceea ce privește mentalitatea asupra lumii, asupra mea. Căci ce este lumea, dacă nu percepția noastră. Autenticitatea, viziunea proprie, adevărul fiecăruia, căruia toți îi suntem datori să îi răspundem și să îl reprezentăm. Filmul inspiră însuși esențialul acestei idei, a fost prima concretizare a trăirilor mele privitoare la aceste sentimente. Totul pus sub semnul „îndrumătorului”, a mentorului ce deschide ochii celor cu ochii încă închiși. Tema vieții, a îndrumării, a adevărului și a trăirii. Tema importanței de a fi văzut, cu adevărat, poate chiar de a fi conștientizat tu însuți semnificația propriei autenticități. Tema cunoașterii și a recunoașterii, tema umanității, a căutării acesteia înăuntrul fiecăruia și, mai apoi, a responsabilității trăirii sale ca atare. Principala poticnire a profesorilor este subestimarea capacității elevului de a de înțelegere. Astfel, limitarea dezvoltării „elevului”, prin considerarea sa ca fiind doar „elev” și nu „om”, aici făcând referire în principal la adolescenții liceului, dar nu numai. Profesorii sunt atât de pricepuți în teorie, în presupusa înțelegere a evoluției generaționale, a moștenirii sociale și intelectuale a trecutului, totul în abstracție totuși de aplicarea acestor teoreme în practică. „Predarea” fiind impusă sub forma unei slujbe, a unei conformități, decimează scopul său principal – de a forma capacitatea înțelegerii (a existenței). Întâlnirea Literarius dedicată acestui film (??? nu e chiar carte!) a surprins aceste idei, subliniidu-le, pe cât posibil, pe fiecare în parte, creând un spațiu liber fiecăruia de a își exprima propria percepție asupra lucrării. Doamna conf. Cristina Bogdan a oferit și abordarea din punct de vedere antropologic, conturând o idee care mi s-a înfipt în minte, aceea a fiecărei generație văzută, metaforic, reprezentată de un pitic stând pe umerii unui gigant. Moștenirea concepțiilor generațiilor trecute, contribuția fiecăruia, oricât de mică, înseamnă evoluția umană și, cel mai important, trăirea acesteia. Îndrumați de un mentor, care înțelege întocmai importanța acestei percepții asupra evoluției, este crucială, și de neînlocuit în viața unui „elev”, în fapt, a unui om. (Maria Dinu, clasa a XII-a B)

📚 M-am bucurat de întâlnirea de vineri; am fost foarte încântată să împărtășesc gânduri și păreri despre o carte scrisă după un film atât de iubit împreună cu alți fani ai acestei narațiuni. Sunt un pic dezamăgită totuși ca au fost omise din dezbaterea literară anumite episoade din carte, cum ar fi episodul morții lui Neil, pe care aș fi vrut foarte mult să îl aud dezbătut. (Bianca Ruse, clasa a XII-a B)

 

📚 Întâlnirea cu doamna Cristina Bogdan a însemnat pentru mine o gură de aer la suprafața unui ocean de teste, proiecte, ascultări… Punerea în discuție a romanului “Cercul poeților dispăruți” mi-a creat o bucurie aparte, fiind una dintre cărțile mele preferate, iar partea în care ne-am uitat cu toții la secvența de final a filmului m-a făcut să mă simt, în ciuda poziționării noastre propriu-zise în șezut, de parcă am fi de fapt cu toții în picioare pe el, privind ceea ce Keating a încercat să îi facă pe băieți să vadă (și a și reușit într-o anumită măsură).  (Denisa Mihailov)

 

📚 Întâlnirea m-a făcut să mă gândesc la cât de mult ne influențează, uneori fără să ne dăm seama, așteptările celor din jur. Mi se pare că unul dintre cele mai importante mesaje din „Cercul poetilor disparuți” este că nu trebuie să renunțăm la cine suntem doar pentru a ne încadra într-un tipar. De asemenea, am plecat de la întâlnire cu gândul că este foarte ușor să ajungem să trăim după ceea ce așteaptă ceilalți de la noi și mult mai greu să ne dăm seama ce ne dorim cu adevărat. Până la urmă, cred că una dintre cele mai mari provocări este să nu ne pierdem pe noi înșine încercând să fim ceea ce vor ceilalți să fim. (Thea Cojanu, clasa a X-a G)

 

***


📚 Am mai întâlnit-o pe doamna Cristina Bogdan, anterior acestei zile, la o ediție Bogdania și la două evenimente organizate la Facultatea de Litere, mereu în ipostaza academică. La întâlnirea Literarius am descoperit-o într-o lumină mult mai caldă, ca om care și-a făcut timp pentru noi. Mărturisesc că în timpul discuției mi-au atras atenția câteva dintre afișele din sală, de la celelalte întâlniri Literarius. M-au dus cu gândul la privilegiul pe care îl avem ca liceeni: să putem sta de vorbă, față în față, cu personalități culturale care ne deschid orizonturile și ne provoacă. Uneori uit cât de rar e acest lucru, iar astăzi l-am simțit din nou pe deplin. Am pornit de la un text profund emoțional și cu ajutorul perspectivei antropologice evidențiate de doamna Bogdan, am ajuns la o discuție fascinantă. Dintre toate întâlnirile Literarius, o trec cu siguranță și pe aceasta în topul meu. Vă mulțumesc pentru această întâlnire minunată! (Ion Comănescu, clasa a XII-a F)


📚 Întâlnirea de astăzi a venit într-un moment potrivit pentru mine și cred că și pentru colegii mei de clasa a XII-a. M-a făcut să reflectez asupra lucrurilor pe care le-am învățat în ultimii patru ani de liceu și asupra modului în care profesorii care au stat, de-a lungul timpului, în fața mea m-au schimbat, cred eu, în bine și au contribuit la formarea omului care sunt astăzi, aproape de finalul acestei etape. 

    Doamna Cristina Bogdan a fost persoana potrivită pentru această întâlnire și a reușit să ducă discuția într-o direcție în care nu cred că am fi ajuns fără prezența dumneaei. De la ritualuri la concepte filosofice și elemente de antropologie, am plecat cu multe idei, dar mai ales cu o întrebare de care nu am reușit să mă desprind: Cât curaj îți trebuie pentru a alege să fii tu însuți într-o lume care îți spune cine ar trebui să fii? 

    În același timp, întâlnirea m-a făcut să realizez că și noi, la rândul nostru, organizatorii Literarius, alături de doamna profesoară, ne-am creat propriul nostru cerc nonconformist, un spațiu în care am putut să punem sub semnul întrebării idei, să privim lucrurile din perspective diferite și să ne permitem să gândim dincolo de tiparele obișnuite. Am construit ceva care va rămâne, poate, în amintirea elevilor de la Spiru care au făcut parte din acest club. Iar gândul că ceea ce am creat noi va continua să existe, să crească și să fie dus mai departe de generațiile care vor urma mi se pare unul dintre cele mai frumoase lucruri cu care pot rămâne, acum, aproape de încheierea liceului. (Ioana Iordache, clasa a XII-a F)


 📚 Deși întâlnirea a fost axată mai mult pe carte, scena din film pe care am vizionat-o a deschis o discuție care m-a făcut să mă gândesc la altă perspectivă în ceea ce privește modul în care simțim că suntem văzuți de cei din jurul nostru. Mi-a plăcut ideea de a privi lucrurile diferit și de a avea curajul să fim noi înșine, fără să ne lăsăm influențați de ceilalți. O, Captain! My Captain! (Anisia Mitric, clasa a XII-a F)


 

   





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima mea carte didactică reeditată la Editura Trend