Treceți la conținutul principal

Chihlimbarul de Lituania. "Încât văzduhul întreg pare/ Un bulgăre de chihlimbar" ...

       În toamna asta frumoasă, cu văzduhul  - un bulgăre de chihlimbar, cum ar spune Poeta, e uşor să scriu despre întâlnirea mea cu chihlimbarul de Marea Baltică, chiar la el acasă.
       În prima zi când am ajuns în Lituania, l-am căutat din priviri şi nu m-a dezamăgit. Centrul istoric din Vilnius, cu clădiri vechi bine conservate şi cu pavaj la fel de vechi, pare anume întocmit să pună în valoare aurul mărilor. Spre începutul străzilor, tarabe generoase poartă povara caldă a zeci de forme şi de înşiruiri, de la care nu-ţi poţi desprinde privirile. Aici chihlimbarul aşteaptă siluit pe suport de carton sau plastic sau prins în ace. Aşteaptă şi umple privirile cu căldură. Mai spre inima centrului vechi, încep vitrinele, unde chihlimbarul încasetat în metale preţioase e mai trufaş, mai rar, mai vechi.
      Oricum ar fi, înşirat dichisit pe mese în lumina zilei, aproape de mâna curioasă a trecătorului, sau ferecat în vitrine de cristal, chihlimbarul înseamnă căldură şi lumină, poveste, zei fosilizaţi şi proiecte neterminate de îngeri. 
       Dincolo de ce spun legendele  (fiul Soarelui, transformat în bucăţi de chihlimbar, după o legendă grecească) sau unele credinţe (se crede că, odată ce dăruieşti cuiva o bucată de chihlimbar, eşti legat de acea persoană dincolo de moarte), eu vraja chihlimbarului o ştiam, nu am aflat-o aici, în Lituania. Inelul meu de logodnă e un chihlimbar de Colţi-Buzău, încasetat în aur. Pentru că asta face, de fapt, chihlimbarul - aduce poveste, veche sau nouă, de dăruit sau de păstrat.
     Am venit din Lituania cu nouă coliere, unul mai mândru decât altul. Şi cu alte mici şi măiestrite obiecte. Am păstrat pentru mine doar unul. Restul au mers către persoane dragi mie, să aducă lumină, căldură şi poveste.













Atâta lumină în aer,
Atâta miere în cer,
Încât văzduhul întreg pare
Un bulgăre de chihlimbar
În care
Zei fosilizaţi
Şi proiecte neterminate de îngeri
Se întrevăd
Uimitor de exact
Şi aproape se mişcă.

(Ana Blandiana - "Chihlimbar")







Comentarii

  1. Maiculitaa, astia au insirat margelele la poarta cum insira ai nostri funiile de ceapa rosie! Dar chiar sunt frumoase. Cum ai rezistat sa-ti opresti numai un sirag, eu abia daca ma induram sa dau unul...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să fiu sinceră, o parte dintre ele nu sunt înstrăinate de tot, întrucât au ajuns la mama mea, la soacră, chiar şi pentru fata mea (17 ani) am ales ceva.
      Poza cu chihlimbarul înşirat e dintr-o staţiune. Era o alee întreagă cu sârmele cu coliere. şi în faţa lor tarabe pline. Aşa cum spui - cum stau la noi cu ceapa şi cu varza.

      Ștergere
  2. Ce frumusete!
    Si ati ales si versuri pe masura!

    Spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulţumesc! Pentru urări, dar şi pentru vizită!
      Vă doresc la fel!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie