vineri, 23 august 2013

Literatura pentru copii - un domeniu aparte. Un portal dedicat acestui tip de literatură

    Cred că nu există persoană care să nu fi avut în repertoriul copilăriei, a micii copilării, poezii cu căţei, pisici, răţuşte sau albine. În momentele festive ale familiei, spre încântarea musafirilor, sau în seri obişnuite, pentru bucuria părinţilor, Zdreanţă cu ochii de faianţă sau căţeluş cu părul creţ îşi făceau apariţia cu tot cu oul fierbinte sau cu raţa furată din coteţ.
     Spectacolele peltice ori vitregite de orice r, indiferent de epoci, aproape că pot duce albinuţele lui Arghezi şi gândăcelul Elenei Farago în folclorul copiilor, dacă bunici pedanţi şi educatoare riguroase nu ar include în exerciţiul de memorare numele autorilor de literatură pentru copii.


     Indiferent de împrejurările în care este citită, de modalitate sau de tip de text - cult sau folcloric, un lucru este sigur: literatura pentru copii (iar aici am făcut aluzie doar la poezii potrivite pentru vârste mici, literatura pentru copii fiind mult mai complexă) este un domeniu aparte, care trebuie să ţină cont, pe lângă principiile estetice, de funcţia educativă şi de particularităţile diferitelor vârste, de la copilăria mică la adolescenţă.
    În asemenea condiţii, să fii autor de literatură pentru copii este o treabă serioasă. Curăţenia sufletească a copilului şi căutările adolescentului sunt unităţi de măsură foarte pretenţioase, care nu permit aproximări.  

     
   Adultul va citi paginile unei cărţi din variate motive: curiozitate, bucuria lecturii, nevoia de cultură, obişnuinţă, spirit crtitic, mod de a petrece o parte din timp, uneori pentru că publicitatea a creat un trend legat de autor sau de titlu. Şi enumeraţia poate continua. Nimic din toate acestea nu-l va ţine însă pe copil (sau pe adolescent) aproape de lumea ficţiunii. Pentru a-l face pe copil să citească, dincolo de listele de lecturi obligatorii, literatura ar trebui să fie o prelungire a gândurilor, a visurilor, a jocurilor, a cuvintelor, a fanteziei specifice acestei vârste. 
   Adultul are instrumentarul necesar să caute înţelesuri care vor constitui tot atâtea chei de lectură, independent sau, dimpotrivă, dependent de registrul scriitoricesc propriu fiecărui autor. Copilul, în schimb, are o singură cale de înţelegere, ale cărei limite sunt date de însuşi specificul vârstei: candoarea.
     De aceea, a scrie literatură pentru copii e o treabă serioasă, al cărei succes este măsurabil prin candoarea copiilor recitând poezii cu căţeluşi, spre bucuria adulţilor.

    Recent, am descoperit cu încântare un portal dedicat literaturii pentru copii: www.literaturăcopii.ro. Proiectul aparţine scriitorului Petre Crăciun şi are ca scop promovarea literaturii contemporane pentru copii, prin publicarea scriitorilor de toate vârstele. Site-ul este realizat exrem de profesionist, organizat pe secţiuni interesante: Scriitori, Personaje îndrăgite, Noutăţi editoriale, Poezii, Cărţi online, Teatru radiofonic etc. 
      Creaţiile publicate poartă semnătura unor scriitori cunoscuţi pentru domeniul literaturii pentru copii, cum sunt Petre Crăciun - România, Sergiu Afanasiu - Republica Moldova, dar şi a unora mai puţin cunoscuţi, uniţi toţi prin pasiunea scrisului pentru copii. Numărul mare de autori prezenţi pe Literatură Copii generează varietatea stilurilor, a speciilor, ceea ce mă determină să cred că orice copil (în mod direct sau prin intermediar) va găsi ceva de citit sau de memorat care să-i facă ziua şi, de ce nu, copilăria mai frumoasă. 
      Sper din tot sufletul ca acest proiect să aibă viaţă lungă şi frumoasă!
    

      Acest articol a fost preluat cu indicarea sursei de către Literatură Copii şi publicat aici.



5 comentarii:

  1. Ce frumos scrie fata asta... I-aș spune textului ei rânduri scrise de un copil pentru oameni mari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... cam complicat pentru mine ce i-ai scrie ... :)))

      Ștergere
    2. Adică simt cumva în textul ei o căutare o copilăriei și totodată o nostalgie amestecată cu tristețe, trezite de percepția (chiar la acea vârstă) a faptului că maturizându-te, pierzi ceva.

      Unde e fetița cu cosițe bălaie și steluțe-n priviri?

      În față-mi se-ntinde, ca-n basmele cu Cosânzene, o apă mânioasă, ce mă cheamă s-o trec, pe care zgripțuroaica de soartă a aruncat-o în cale-mi, deșirându-și ața. Adolescența…


      Textul ăsta, scris de un copil, ar putea să ne fie lecție nouă, adulților, care de multe ori am și uitat inocența și candoarea odată avute.

      Ștergere
  2. ah ... tocmai acum cind ma indrept catre iesirea din zona parintilor cu copii mici. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Se găseşte câte ceva şi pentru adolescenţi!

    RăspundețiȘtergere