Ultima oră de dirigenție

Cu toată dragostea, elevilor mei, Roxana, Michael, Pascal, Alex, Zeekee, Dumi, Tazz, Uzzy și Geo, Lorena, Marina, Stefano, Luca, Cătă, Vyo, Grigo, Ionuț, Larisa, Irina, Roby, Bobo, Lex, Găbiț, Ana, Blonda, Diana și Răzvan.

Iată-ne ajunși aici.

Ultimul an de liceu.

Ultima lună de școală.

Ultima săptămână.

Ultima oră.

Ultima oră de dirigenție.

Este astăzi rândul meu să răspund la lecţie.  O lecţie de recapitulare.... Şi va trebuit să cuprind în câteva rânduri patru ani întregi...

Sunt lucruri pe care şi voi le-aţi păstrat în minte sau în suflet, nu am nicio îndoială. ......Lecţiile de dirigenţie,  salata de fructe, cea mai convingătoare scrisoare către Moş Crăciun, în fiecare an alta, dar așteptată cu aceeaşi emoţie de fiecare dată (şi premiată de mine cu atâta drag de fiecare dată), excursia la Horezu, Gicu - omul de zăpadă, prăjiturile cu fructe, costumele populare, schimbul de cadouri de Crăciun, pluguşorul personalizat (recompus într-o oră de dirigenţie), lectiile de română de la USR, întâlnirile cu scriitori adevărați, „Cine vrea să fie astăzi ascultat?”, bomboanele „de colecţie”, "Închisoarea îngerilor", tortul de ziua lui Dumi, „emoţiile la română”,  romanul lui M. Preda, grupul nostru pe FB, sandwich-urile ugly birds și reclamele, primele iubiri, stafiile de Halloween și Moara cu noroc, Balul Absolveţilor, Holograf cu Vine o zi...

M-am simţit privilegiată să vă am elevi: mi-aţi mărturisit bucuriile şi tristeţile, mi-aţi dat voie să fiu prietena și sfătuitoarea voastră. Și acum vă contemplu ca la o debarcare (cum ar spune Poetul).

A fost rândul meu să răspund astăzi la lecţie şi nu mi-e teamă deloc de nota pe care o voi primi, pentru că cei care au fost acolo ştiu că patru ani nu încap într-o pagină. 
Patru ani sunt istoria noastră comună pe care tocmai am încheiat-o.

           

Drum bun, 12 A !