Penibil sau amuzant?
Povesteam deunăzi că am văzut într-un hipermarket, la rând, un om cu cu un pufuleţ agăţat de sacou, pe spate. Preocupată de probleme lingvistice iscate de ciudatul substantiv care denumeşte produsul acela din mălai, care, constatam, poate trăi bine mersi pe spinarea omului, am lăsat în umbră exerciţiul de a-mi imagina posibilele probleme psiho-sociologice pe care le va fi putut provoca pufuleţul plimbat bietului om, la oră de vârf prin hipermarket şi prin mall.
Cum s-o fi simţit când a constatat că a dus toată ziua în spinare mălăiosul rucsac, el ştie, noi doar putem să presupunem: a luat situaţia fie penibilă, fie amuzantă.
Într-o zi de vară, am plecat în grabă de acasă. Fusta turcoaz, deci îmi iau în grabă turcoaze, din mers, repede, să nu-mi uit telefonul, o privire de ansamblu în oglindă, înainte să ies, să nu-mi uit nici cartela de metrou, parcă e în buzunarul celeilalte poşete, totuşi mi-am uitat telefonul, să-l iau, o să am nevoie, în fine ies din casă, noroc că merg repede, hai că sunt doar două minute şi vine metroul, ura, mă încadrez în timp. Deci, respir uşurată. Şi, ce plăcut! Lângă mine în metrou, doamna X, o veche cunoştinţă. Îi prind o privire un pic insistentă asupra cerceilor mei. Da, îmi zic, d-aia îi şi port, sunt frumoşi cerceii mei cu turcoaze. Ne despărţim amabil, eu schimb la Unirii.
Întoarsă acasă, abia atunci m-am văzut: un cercel cu turcoaze pentru fusta turcoaz luată dimineaţa şi unul cu coral pentru rochia de ... ieri.
Eu am optat pentru amuzant când am fost, într-o zi de vară, doamna-cu-cercei-diferiţi.
Alţii, ei ştiu, da' poate ne spun şi nouă.
Cum s-o fi simţit când a constatat că a dus toată ziua în spinare mălăiosul rucsac, el ştie, noi doar putem să presupunem: a luat situaţia fie penibilă, fie amuzantă.
Într-o zi de vară, am plecat în grabă de acasă. Fusta turcoaz, deci îmi iau în grabă turcoaze, din mers, repede, să nu-mi uit telefonul, o privire de ansamblu în oglindă, înainte să ies, să nu-mi uit nici cartela de metrou, parcă e în buzunarul celeilalte poşete, totuşi mi-am uitat telefonul, să-l iau, o să am nevoie, în fine ies din casă, noroc că merg repede, hai că sunt doar două minute şi vine metroul, ura, mă încadrez în timp. Deci, respir uşurată. Şi, ce plăcut! Lângă mine în metrou, doamna X, o veche cunoştinţă. Îi prind o privire un pic insistentă asupra cerceilor mei. Da, îmi zic, d-aia îi şi port, sunt frumoşi cerceii mei cu turcoaze. Ne despărţim amabil, eu schimb la Unirii.
Întoarsă acasă, abia atunci m-am văzut: un cercel cu turcoaze pentru fusta turcoaz luată dimineaţa şi unul cu coral pentru rochia de ... ieri.
Eu am optat pentru amuzant când am fost, într-o zi de vară, doamna-cu-cercei-diferiţi.
Alţii, ei ştiu, da' poate ne spun şi nouă.
"Într-o frumoasă dimineaţă din luna mai, o elegantă amazoană parcurgea, pe o superbă iapă alezană, aleile înflorite din Bois de Boulogne"...
RăspundețiȘtergere... "Ce mai face amazoana?" întreba adesea Tarrou. Iar Grand răspundea invariabil, cu un zâmbet silit: "Galopează, galopează". Într-o seară, Grand ne-a spus că renunţase definitiv la adjectivul "elegantă" pentru amazoana lui şi că o va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". " E mai concret", adăugase el. Altădată le citi celor doi auditori ai săi prima frază astfel modificată; "Într-o frumoasă dimineaţă de mai, o zveltă amazoană parcurgea, pe o superbă iapă alezană, aleile înflorite din Bois de Boulogne"
- Nu-i aşa, spuse Grand, că o vezi mai bine? Şi am preferat: "Într-o dimineaţă de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadenţa.
____S-a arătat apoi foarte preocupat de adjectivul "superbă". I se părea inexpresiv şi el căuta termenul care ar fotografia dintr-o dată fastuoasa iapă pe care o imagina. "Grasă" nu mergea, era concret, dar puţin peiorativ. "Strălucitoare" îl ispitise o clipă, dar ritmul nu se potrivea. Într-o seară a anunţat triumfător că găsise cuvântul: "O iapă neagră alezană". Negru indică, după părerea lui, la un mod discret, eleganţa..."
Albert Camus,„Străinul, Ciuma, Căderea, Exilul şi Împărăţia", Ed. Rao 1993 - din romanul Ciuma pag. 181.
... Deci nu luăm situaţia nici amuzantă, nici penibilă, ci doar ... existenţialistă.
ȘtergereSă nu te superi, am râs cu poftă, de una singură..
RăspundețiȘtergerePe scara mea,eram două profesoare de română,cealaltă doamnă, mai în vârstă cu vreo șapte/opt ani. Totdeauna am funcționat în școli diferite, în același cartier.
În anul pensionării, era foarte obosită, deși, văzând-o , mereu părea ca scoasă din cutie.
Într-o zi, o colegă, profesoară de matematică, îmi spune :
-Dragă , să ne rugăm la Dumnezeu să rămânem cu mintea întreagă..
-De ce? întreb eu.
-Fii atentă, ce i s-a întâmplat vecinei tale- a venit la școală încălțată cu pantofi diferiți. O elevă de la Casa de copii a observat imediat și i-a strigat din ultima bancă:
-Doamna, aveți un pantof dintr-un secol și altul și mai vechi..//
În casa doamnei se zugrăvea...
:)))
ȘtergereDoamna era în prag de pensie, eu sunt încă în floarea vârstei ...
De-asta mă şi amuză. ;)
P.S. Şi cu doi cercei diferiţi, eram şi mai floricică!
Super poveste, eu am reusit, la un moment dat, sa imbrac blugii pe dos, dar n-am ajuns decit pina la poarta. Era o pereche subtire, de vara, buzunarele nu aveau interior, dar ma deranja ceva pe lateral - cusaturile, evident.
RăspundețiȘtergereO zi buna, cu cercei... de perla? ca in roman, dar doi!
Mihaela
Îţi mulţumesc că ai acceptat să treci din email aici.
ȘtergereDa, aseară chiar perle, doi cercei cu perle!
Sa spun, sa nu spun ... A fost penibiiiiil, nu amuzant, dar spun totusi ... M-a durut urechea intr-o seara, mama mi-a pus un medicament in ureche cu niste vata, iar eu a doua zi, mandra foc, am defilat cu vatuta aia in ureche, un pic scoasa, nu-mi dau seama cum de n-am simtit-o. In tramvai, se apleaca un tataie spre mine si zice: asa tanara si ai probleme cu urechile?
RăspundețiȘtergereCa mi-a zis, nu-i nimic, dar cand am realizat cu cate persoane ma intalnisem, m-a luat durerea de cap, cea de ureche ma lasase ...
:)))
ȘtergereMie mi se pare amuzant. Cel puţin acum, când povestim.