A merge la un film în mall e banal pentru elevii mei
Probabil că aţi văzut (o dată, de două, de cinci ori) Închisoarea îngerilor (The Shawshank Redemption, 1994, 7 nominalizări la Oscar - 1995, 2 nominalizări la Globul de aur, 1995).
Eu l-am vizionat a treia sau a patra oară, vineri dimineaţa, de Ziua Profesorului, alături de elevii cărora le sunt dirigintă (XII A), în şcoală. De ce nu am văzut un film la mall? ... pentru că a merge la un film în mall e ceva absolut banal pentru elevii mei, dar a vedea un film în clasă, proiectat pe tabla albă, mare, abia asta este altceva. Aşa că ne-am aşezat comod (cât se poate într-o bancă), am ronţăit covrigi (nu îngraşă!), am comentat (nu te poţi abţine, când acţiunea filmului e dublată de un plan al simbolurilor) şi, cel mai important, am stat trei ore împreună, fără grija catalogului, eu şi 20 şi ceva de elevi, care puteau să stea acasă sau să-şi facă alt program la fel de bine.
Aşa că Închisoarea îngerilor, o ecranizare după nuvela lui Stephen King, Rita Hayworth and Shawshank Redemption, în regia lui Frank Darabont, dincolo de vizionarea în sine, ne-a provocat la discuţii despre teme, motive, simboluri. Pentru cine nu l-a văzut încă, e un film despre speranţă, despre prietenie, despre limite şi libertate, despre puterea inteligenţei, care poate deveni cea mai puternică armă când nu mai ai nimic şi când ţi se răpeşte demnitatea. Simbolurile centrale ale filmului, recurente, sunt pasărea, zborul, zborul frânt, muzica, dar o multitudine de imagini, gesturi, replici, pe care, personal, nu le-am descoperit de la prima vizionare a filmului, se leagă între ele prin conotaţii mai mult sau mai puţin evidente.
Dacă ai văzut filmul, e imposibil să nu-ţi fi rămas în minte un simbol, nu?
Eu l-am vizionat a treia sau a patra oară, vineri dimineaţa, de Ziua Profesorului, alături de elevii cărora le sunt dirigintă (XII A), în şcoală. De ce nu am văzut un film la mall? ... pentru că a merge la un film în mall e ceva absolut banal pentru elevii mei, dar a vedea un film în clasă, proiectat pe tabla albă, mare, abia asta este altceva. Aşa că ne-am aşezat comod (cât se poate într-o bancă), am ronţăit covrigi (nu îngraşă!), am comentat (nu te poţi abţine, când acţiunea filmului e dublată de un plan al simbolurilor) şi, cel mai important, am stat trei ore împreună, fără grija catalogului, eu şi 20 şi ceva de elevi, care puteau să stea acasă sau să-şi facă alt program la fel de bine.
Aşa că Închisoarea îngerilor, o ecranizare după nuvela lui Stephen King, Rita Hayworth and Shawshank Redemption, în regia lui Frank Darabont, dincolo de vizionarea în sine, ne-a provocat la discuţii despre teme, motive, simboluri. Pentru cine nu l-a văzut încă, e un film despre speranţă, despre prietenie, despre limite şi libertate, despre puterea inteligenţei, care poate deveni cea mai puternică armă când nu mai ai nimic şi când ţi se răpeşte demnitatea. Simbolurile centrale ale filmului, recurente, sunt pasărea, zborul, zborul frânt, muzica, dar o multitudine de imagini, gesturi, replici, pe care, personal, nu le-am descoperit de la prima vizionare a filmului, se leagă între ele prin conotaţii mai mult sau mai puţin evidente.
Dacă ai văzut filmul, e imposibil să nu-ţi fi rămas în minte un simbol, nu?
(Trailer The Shawshank Redemption, 1994)
Poate cel mai bun film din toate timpurile (chiar dacă pentru mine rămâne Nașul - partea I și a II-a) pe care l-am revăzut penru a V-a oară și în fața căruia am rămas plăcut impresionat.
RăspundețiȘtergereConsider că a reușit să mă emoționeze din nou această poveste de viață a lui Andy Dufresne, un tânăr bancher de succes în viața civilă ce ajunge în închisoarea Shawshank pentru o presupusă ucidere (a se viziona filmul pentru a afla).
Constatam în film (revăzându-l acum la o altă vârstă, deci cu alți ochi) că anii trec cu zecile iar Andy pornește într-o călătorie de auto-cunoaștere infernală (a se oberva asemănarea cu coborârea lui Dante în Infern, trecerea prin Purgatoriu și în fine, ascensiunea în Paradis - aici numindu-se Zihuatanejo) unde își face prieteni și, de asemenea, mulți dușmani însă în cele din urmă realizează că cea mai mare comoară a omului este speranța și iar speranța. Aceasta subliniază faptul că ea (speranța) este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorată. Ea este lumina sufletului, ea călăuzește și înalță spiritul (de unde -probabil- și titlul: Închisoarea îngerilor).
Astfel, Andy ajunge să se lupte cu un sistem format din multe lacune dar și cu persoana lui, cu temerile sale însă cel mai important, prietenul său Red, este mereu lângă el să îl ajute.
El este cuprins de speranță, nu mai are impersia că eșecul său are dimensiuni catastrofale. Înțelege că ceea ce i s-a întâmplat nu poate fi corectat (sau nu se dorește a fi corectat - din nou a se viziona filmul pentru a răspunde la clasciul: "De ce?") și că, în definitiv, va trece, lăsând loc renașterii spirituale (viața închipuită în Paradis - Zihuatanejo).
La finalul filmului am avut o senzație ciudată (însă plăcută) pe care nu am mai întâlnit-o decât la acest deznodământ. Scrisoarea sinceră ("Dragă Red, Dacă citești asta, ai ieșit.. Și dacă ai ajuns așa departe, poate că vei mai merge puțin. Îți amintești numele orașului, nu? -Zihuatanejo- Mi-ar prinde bine un om de nădejde care să mă ajute la proiectul meu. O să te aștept, iar masa de șah e pregătită deja. Ține minte, Red... Speranța e un lucru bun... poate cel mai bun dintre lucruri. Și un lucru bun nu moare niciodată. Sper că această scrisoare... să te găsească bine. Prietenul tău, Andy") arată că prietenia este cel mai fericit refugiu al omului în care se poate retrage de câte ori simte nevoia de înțelegere și de solidaritate sufletească, fie că este vorba despre tristețe sau despre bucurie.Ultima replică ("Sper" - rostită de Red) arată puterea celor doi de a merge mai departe și de a înțelege că nu totul e atât de negru precum pare.
Pe scurt? Venit, văzut, plăcut!
Foarte frumos comentariu, Alex!
ȘtergereE aici şi avantajul (pe care şi eu l-am avut) că ai văzut filmul a patra sau a cincea oară. Mi-a plăcut că ai mers mai departe cu conotaţiile - în clasă am apucat doar să sugerez de coborârea în infern.
Mie mi-a plăcut motivul recurent al păsării - simbol al libertăţii. Apare în câteva momente cheie ale poveştii. Întâi pasărea neajutorată, hrănită de Brooks - expresie a speranţei care zace, latentă, hrănită artificial, în fiecare dintre personaje. Apoi zborul în jos al lui Brooks, adică imaginea lui atârnând inert, cu focalizare mai ales pe mâinile atârnânde, ca expresie a morţii, a speranţei care n-a putut prinde aripi. În fine, în scena finală, când Red citeşte scrisoarea, se aud pe fundal sunete, nu chiar triluri, de pasăre, mai mult ţipete puternice, care îl sperie pe Red. Este, de fapt, cântecul libertăţii, prea real şi prea puternic pentru un om obişnuit cu limitele.
De departe cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata. Este plin de intrigi, de rasturnari de situatie si (pentru ca ele sunt laitmotivul postarii) simboluri.
RăspundețiȘtergereDe fapt m-a captivat atat de mult incat nu stiu daca va mai amintiti, dar in clasa am facut o gaura in perete cu pixul, iar un coleg mi-a scos la imprimanta un poster identic(dar la scara mai mica) cu cel pe care personajul principal il avea in celula, pe care l-am lipit deasupra gaurii.
Si ca sa raspund si la intrebare din postare, simbolul care mi-a ramas in minte a fost jocul de sah (si in realitate sunt un amator de sah), care simbolizau raporturile de putere din acea inchisoare.
As fi scris mai mult da nu vreau sa risc sa stric placerea cuiva care va citi comentariile (si va decide sa priveasca filmul) prin a dezvalui scene importante din film.
P.S. daca cineva vrea filmul si nu il gaseste ma poate contacta la adresa de mail grecu_xkl@yahoo.com, si se rezolva.
Ei, a nu se înţelege acum că ai săpat în perete ca-n film, dar, da, mi-aduc aminte.
ȘtergereSimbolul tablei şi a pieselor de şah sugerează, într-adevăr, raporturile de putere, dar şi răsturnarea lor, printr-o singură mişcare, de şah mat, la final.
Am moderat comentariile elevilor mei. Vezi că nu eşti singurul pasionat.
ȘtergereDe ce la arati elevilor tai filme "capitaliste"?Era frumos sa vizionati si voi "Neamul Soimarestilor", "Baltagul" sau "Enigma Otiliei"...:))))Sau era lectia despre simbolism?Si seria cu "Liceenii" cand urmeaza, de ziua copilului?
RăspundețiȘtergereSă zicem că fac ce vreau de ziua mea! :)))
ȘtergereŞi acum un răspuns serios: ecranizările după romane sau nuvele româneşti le vedem in ora de română, măcar parţial. Anul acesta vom vedea "Moromeţii", după ce predau Marin Preda.
Din păcate (sau din fericire), de 1 iunie, elevii mei vor fi deja absolvenţi.
Dar până atunci, ne mai "răsfăţăm" un pic cu filme occidentale (deseară - răsfăţul maxim - voi modera cele câteva comentarii ale lor despre film)
In opinia mea, acest film a fost excelent. Au fost o multime de teme, motive, simboluri, dar pe de parte mi-a placut mult tema iesirii din inchisoare, dupa o perioada foarte indelungata de timp si observand cat de multe s-au schimbat, si cat de greu este sa iti reincepi viata. In momentul iesirii din inchisoare a lui Brooks, acesta s-a sinucis nereusind sa se adapteze la noul lui stil de viata, fiind obisnuit cu modul de trai intre cele 4, mari ziduri de beton, Morgan Freeman afirmand ca inchisoarea este mai mult decat un loc in care oameni sunt inchisi spre a-si savarsi sentinta, ii "rapeste" de stilul lor de viata, dar peste toate nedreptatile, peste toate suferintele, peste toate nefericirile se ridica in toata splendoarea omul cu toate valorile sale: rabdare, prietenie, perseverenta, altruism, etc.
RăspundețiȘtergereAşa este. Reamintesc scena când Andy cere ca recompensă pentru serviciile sale de consultanţă financiară un privilegiu pentru colegii săi. Cum spune şi vocea naratorului (Red), se simte pentru o clipă, din nou, om.
ȘtergereŞi gata, ştiu cine eşti: banca a doua, la perete.
ȘtergereSa vedem daca reusesc sa postez comentariul, ca aseara aveam sansa sa fiu primul comentator la aceasta frumoasa relatare. Sigur tu poti vedea acum ca sunt pe Blogul tau pt ca vad ca apare Chieti la controlorul de trafic.
RăspundețiȘtergereAseara citind postarea ta m-am gandit la ultimul film care mi a ramas in suflet si in minte. Este vorba de BIUTIFUL in rolul principal cu Xavier Bardem. Eu il consider un film de dragoste, vazuta asa cum este ea in viata reala. Este in schimb si un film despre suferinta si asumarea ei. Il gasesc dur pentru elevii de liceu, dar il gasesc dureros de adevarat.
Nu am vazut filmul despre care povestesti dar, atentia elevilor tai, premiile si..faptul ca l/ai ales tu , vorbeste despre calitatea lui.
Uite că a ajuns comentariul!
ȘtergereO să încerc să găsesc filmul pe care îl recomanzi.
Cât despre "Închisoarea îngerilor", l-am ales pentru un mesaj foarte puternic pe care îl transmite, anume că inteligenţa poate deveni o armă foarte puternică.
Regret că nu am văzut filmul la care se referă postarea. Dar „Felix și Otilia” al regretatului Iulian Mihu cred că trebuie văzut de toată lumea și oricine ar avea de cîștigat.
RăspundețiȘtergereSigur că da, ecranizările operelor literare româneşti sunt utilizate de mai toţi profesorii de română ca ... material didactic.
Ștergeream sa vad filmul. Si stept parerea ta despre BIUTIFUL, cautand sa pun o secventa pe facebook, am inteles ca a adus Oscarul lui Bardem pentru interpretare in 2010 sau 2011.
ȘtergereEste o recomandare pe care ti -o fac tie si nu elevilor, pentru ca fiind istoria de viata a unui barbat matur in plina cadere, devorat de durere nu cred ca este potrivit pt ei care trebuie sa viseze fara umbre si fara frica.
u ei poate, "Scafandrul si fluturele", dar astept si pentru el parerea ta.
Încerc să le găsesc la sfârşitul săptămânii. Mulţumesc!
ȘtergereFilmul este considerat de siteul www.imbd.com cel mai bun film,cum de altfel si de majoritatea celor care il vad si sunt constienti de abundenta intrigilor,rasturnarilor de situatie si a simbolurilor si au aceeasi opinie.
RăspundețiȘtergereEi bine, banuind ca toti o sa faca comentarii legate de lucrurile foarte bune din film, eu am decis sa fiu un mic Gica Contra(sau Robi Contra,cum vreti voi)si sa precizez cateva gafe:
1.Cand Tommy iese in curtea inchisorii sa vorbeasca cu Norton, acesta ii ofera o tigara dintr-un pachet Malboro. Emblema de pe pachetul Malboro a fost conceputa abia in jurul aniilor '90.
2.Posterul cu Rita Hayworth pe care Red i-l aduce lui Andy in 1949 a aparut abia la inceputul anilor '60.
3.Cand sparge conducta, aceasta pare sa fie sub presiune, dar inauntru lichidul nu este in miscare. Odata ce ajunge la capat, lichidul care curge pare foarte curat.
4. Cand Andy iese prima oara din celula sa, Red are pe camasa un numar care incepe cu 311, nu 302 pe care il are in restul filmului.
5.Cand Andy se taraste prin tunel, se pot vedea fulgerele ce lumineaza celula in spatele sau, desi posterul trebuia sa fie lipit de perete. Pe langa asta, nu putea sa il lipeasca de perete dinauntrul tunelului.
6. Cand Brooks se spanzura se poate observa ca picioarele lui raman la aceeasi altitudine. In urmatorul cadru se observa ca Brooks trebuia sa fie mai jos decat era initial. De asemenea, cand isi scrie numele sus se observa ca nu trebuia sa stea pe varfuri ca sa isi puna franghia in jurul gatului.
(Gafele acestea nu au fost descoperite de mine,ci de un ochi mult mai atent,dar ma gandeam ca sunt interesante de stiut.Eu nu am postat toate gafele,ci doar pe cele care mi s-au parut mie mai interesante.Daca vreti le vedeti pe toate intrati pe : http://www.cinemarx.ro/filme/The-Shawshank-Redemption-Inchisoarea-ingerilor-1702.html?gafe )
Sincer, am observat câte ceva în scena morţii lui Brooks, partea cu picioarele.
ȘtergereMi-a plăcut ce ai scos pentru noi, aşa ca Robi-contra. ;)
Interesant Robi cum ales sa intervii! Apreciez ideea!O pun pe seama creativitatii tale! eu ti-as acorda nota 10 chiar daca imi pare ca nu ai respectat intocmai cerintele. Dar ti-as cere un bonus la nota 10 sa mi spui si parerea ta despre film.
ȘtergereDoamna diriginta ce parere are?
Mi-ar plăcea şi mie o părere. (Poate azi, după oră)
ȘtergereParcă vă și văd! covrigei, discuții, minunat,Cami!
RăspundețiȘtergereȘtii ce film cred că ar trebui văzut împreună cu elevii de liceu?
”Portretul lui Dorian Gray.„
Evadarea în estetic, nu poate salva pe nimeni de cruzimea realității.
Binele și răul sunt entități, concepte antagonice. Poți atinge binele, doar dacă excluzi, din viața ta, răul!
Mi-a venit în minte un fragment, în care lucrurile stau exact invers- se exclud frumosul, binele .
„Bărbații se căsătoresc, pentru că sunt obosiți, femeile, pentru că sunt curioase; și unii și alții vor fi dezamăgiți„.
Cu altfel de gânduri pornim în viață!
Credem în forța iubirii, a prieteniei, a echilibrului!
Excepțională carte!
Extraordinar film!
Excelentă ecranizare! Excelentă şi sugestia! Unii dintre elevii mei de a XI-a, filologie, au citit sigur cartea - a fost în "vogă" anul trecut la clasa lor, deci probabil că o să-l văd cu ei.
ȘtergereScuze! A scăpat, neoprită la timp, o virgulă, după „evadarea în estetic„.
ȘtergereTe aștept la o discuție despre Mircea Eliade și dragoste, despre care nu știu ce să mai cred-„ nu moare „ ori se închide , tristă, în propriile-i aripi..
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2012/10/daca-stelele-licaresc.html
ȘtergereMultumesc! Deja am citit si voi interveni!
ȘtergereMai rar asa diriginta :) Felicitari :)
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereA scăpat , neoprită la timp, o virgulă, după „evadarea în estetic„. Scuze!
RăspundețiȘtergereTe aștept la o discuție despre Mircea Eliade și ale lui păreri despre dragostea care, nu știu ce să mai cred- „nu moare„ ori se închide în propriile-i aripi..
Gilda, cea pe care piloții americani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o aveau în nenumărate poze lipite în interiorul carlingi avioanelor: era Rita Hayworth. Astfel, fără să vrea, a fost martoră la marile cataclisme strategice... cam de aceea filmul, după romanul lui Stephen King a reluat tragismul unui personaj ce pare că-și amintește ceva. Asta ca să nu mai pomenim de moartea tragică a actriței.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant. Nu m-am gândit la afişul respectiv (din film) decât ca la un mijloc inteligent folosit de personaj pentru a obtura tunelul săpat pentru evadare.
ȘtergereÎn schimb, mi-au atras atenţia alte două afişe din celula lui Andy. În scena în care directorul constată dispariţia deţinutului şi pe chipul său se citesc furia şi stupoarea, în planul secundar, pentru câteva secunde, se observă un afiş cu celebra fotografie a lui Einstein cu limba scoasă. Imaginea devine astfel simbol al felului cum o minte genială învinge limitele, învinge un sistem şi-şi va permite să şi râdă de asta.
În cadrul următor, este filmat în prim plan prietenul bănuit că ar fi ştiut de evadare, Red. De data aceasta, în planul secundar apare un afiş cu oceanul, de fapt, o hartă, simbol anticipativ pentru finalul filmului.
Nu am vazut nici filmul, nu am citit nici cartea, dar recuperez acest handicap zilele astea.
RăspundețiȘtergereBaiatul meu a petrecut ziua profesorului intr-o sala de clasa de la UPG Ploiesti, alaturi de colegi si de dirigintele care timp de o ora i-a facut morala unei fetite, nici nu mai stiu din ce motiv.
Chiar merită văzut!
ȘtergereCât despre noi, am prelungit bucuria bucuria momentului si cu comentariile de după, in clasa si aici, pe blog.
Fain mod de-a sarbatori. :)
RăspundețiȘtergereEu sincer ma mir ca au preferat film in clasa si nu la cinematograf :))) ... adica in ziua de azi e bine la cinematograf. Tin minte ca si eu am avut o experienta de asta, dar nu ne-au dus la cinematograf nou ci la unul vechi in care odata intrat simteai parfumul comunismului impregnat puternic in fiecare detaliu.
RăspundețiȘtergereDoamnaaa, mai dureaza mult filmul asta?Macar in pauza mai zi-ne cate ceva, ca te asteptam in foaier...
RăspundețiȘtergere:))))
ȘtergereSunt aici! Printre hârţoage şi cărţi, corectări şi comisii!
Revin eu cât de curând, nu cu mâna goală, am strâns PERLEEEE !!!!!