Treceți la conținutul principal

23 august, în alb şi negru

Nu e pentru nostalgici, ci aşa, doar ca să marcăm evenimentul.
Pentru că am făcut liceul în alt oraş, am fost "scutită" de la a participa la defilarea de 23 August şi de la manifestaţiile de la stadion, în cinstea partidului şi a conducătorului iubit. Din prima zi din vacanţa de vară, deportam către locurile natale toţi cei 100 şi ceva de elevi strânşi din 4-5 judeţe la Liceul Pedagogic din Buzău. Ne întorceam toţi abia pe 14 septembrie şi, pentru că eram atât de puţini în liceu (de nu puteam alcătui nici măcar un P din sigla PCR pe stadion), Partidul Comunist Român, sucursala, filiala, organizaţia sau ce naiba era, din Buzău, se lipsea de noi.
Aşa că, în oraşul meu, eram spectator de 23 August. Vedeam defilarea de pe margine, în plină caniculă. În faţa Palatului Judeţean se amenajau tribunele pentru comuniştii-şefi, adică secretarii de partid, tribune înalte, ca să poată oferi vizibilitate asupra a ceea ce ei numeau omagiu adus partidului şi conducătorului iubit. Nu mă aşezam niciodată vizavi de tribune, deşi aici manifetaţia atingea cotele multilateral dezvoltate. Adevăratul spectacol se vedea, însă, în toată metamorfoza lui, aproape de intersecţia celor două străzi principale ale oraşului, loc de unde se formau coloanele pregătite să defileze. De aici, se aşezau, grupuri-grupuri, lipsiţi de chef, oameni scoşi din producţie, adică armata, spitalul, învăţământul, combinatul şi fabricile. Până ajungeau în aria de vizibilitate a tribunei, stoarse de căldură, grupurile astea, parcă încovoiate de sloganuri, îşi adunau toată bruma de entuziasm şi ceauşescu-pcr ajungea la tribune conform planului.
La televizor, manifestaţiile mai grandioase, adică cele de la Bucureşti, arătau cam aşa:


Dar totul era alb-negru atunci, credeţi-mă. Doar azi poţi vedea culorile. Sau nu ?

Comentarii

  1. Fiecare epocă îşi are gradul ei de orbire. Putem vedea culorile comunismului... dar ale noastre?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai depinde ce televizor aveai.
    Tin minte ca odata au anuntat un fil "color" la bunica , noi aveam TV alb negru, de-ala vechi :))) 0 ora am tot asteptat sa apara imagine color
    Nu stiu daca transmiteau manifestatiile astea si color

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În tot blocul meu nu avea nimeni televizor color, atunci, înainte de Revoluţie ... :(

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie