Treceți la conținutul principal

Bodyguardul şi meritele sale

Până la Revoluţie, nu am avut bodyguarzi, am avut paznici. Paznici de zi sau paznici de noapte, care stăteau pe aici sau pe acolo. După '90, în viaţa noastră a intrat bodyguardul, în zeci de variante, de ieri până azi.  Cei din generaţia mea ştiu că de departe cea mai bună variantă a bodyguardului e Kevin Costner, într-un film care a făcut furori pe la începutul anilor '90, "The Bodyguard"cu Whitney Houston în rolul principal feminin. 
Dar să lăsăm ficţiunea. Bodyguardul despre care vreau eu să povestesc e cât se poate de real. Destul de tânăr (cât să facă în trei ani dreptul la particulară, dar nu "se mai merită, că e bun postul"), destul de arătos (cât să arunce domnişoarele de 17-18 ani ocheade spre el, dar "nu se face, că nu se merită", adică nu e deontologic), destul de politicos (salută politicos, în poziţie de drepţi, ori de câte ori treci, deci şi de trei ori dacă ai trei ore la parter, că "aşa se merită"), destul de prietenos (cât să fie pertu cu femeile de serviciu, că "se merită o cafea câteodată"), destul de vigilent (fără glumă! ştie cine întârzie, cine intră, cine iese, nu intră nimeni după ce se sună, că aşa merităm). În fine, el este tot timpul acolo.
Cu atâtea calităţi, întrece ficţiunea, o să spuneţi invidioşi că "perfecţiunea" ne păzeşte şcoala.
Aşa că, zic eu, se merită să particularizăm personajul.
Într-o zi, luând o poziţie de drepţi impecabilă şi potrivindu-şi vocea aşa încât să fie tot impecabilă, bodyguardul mă interpelează: Doamna profesoară de limba şi literatura română Camelia Săpoiu (păcat că nu eram doctor pe atunci, că omul, în elanul său şi impresionat de momentul pe care tocmai îl trăia, era dispus să pronunţe toate titlurile), vreau să vă întreb ceva foarte important. 
Vă rog, zic eu şi, privindu-l, observ cum faţa lui, aproape contorsionată, trăda un aşa amestec de emoţie şi frământare, încât, pentru o clipă, am gândit că îmi va cere piatra filozofală. Mi-am asumat riscul şi l-am încurajat: Vă rog, întrebaţi-mă.
Doamna profesoară, reluă el, de data asta cu o voce care arăta clar că e chinuit de o problemă existenţială, vă rog să-mi spuneţi: cum se zice corect - "aici" sau "aci"? 
Să fiu sinceră, primul meu impuls a fost să-i prezint omului registrele stilistice, apoi unde îl plasăm pe "aici" şi unde pe "aci", dar, când i-am văzut iar expresia feţei, de pe care nu se şterseseră încă urmele problemei sale existenţiale, am hotărât că "se merită" ca bodyguardul liceului nostru să fie liniştit şi împăcat cu sine. Sunt corecte ambele, îi zic. Mai mult, aveţi şi a treia opţiune.  
Care? zice el interesat.  Putem să spunem şi "acilea", răspund eu.  Da, da, acilea spunem, vă mulţumesc, zice însufleţit de discuţie şi eu realizez că el nu "văzuse" ghilimelele ...

Puteţi (re)citi şi First date: avocat&doctoriţă.

Comentarii

  1. Mi-a placut mult blogul:) Va pup

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna seara! Eu sunt tot un bodyguard si am aceeasi dilema, mai mult sau mai putin spus si anume: pana la urma sunt corecte ambele variante ? Iar aditional as mai avea o curiozitate: Se poate folosi si "acilisa" ?
    Cu stima,
    Ciprian Costache.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine aţi venit! Nici nu ştiţi ce mult îmi doream un bodyguard "acilişa", la mine pe blog ;)
      ... şi, în plus, mai putem zice şi "acia" ;)

      Ștergere
    2. "acia" se scrie cu un "i" sau cu doi "i" ? Sau se zice cu doi DE "i" ? ;)

      Ștergere
    3. Aveţi dreptate să îl resimţiţi cu doi de "i" în pronunţie (pentru că se aude şi un "i" semivocalic), dar, de scris, "acia" se scrie cu un singur "i" (DEX'98, DOOM-ul nu îl înregistrează).

      Ștergere
  3. Eu prefer „colea”, „ici” sau „icișa”. În Gorj unde vorba e iute, se spune „fu p-ici”, mai succint decît „a fost pe aici”. Dar am o prietenă, membră a Uniunii Scriitorilor, care spune „a-i-ci” în trei silabe cu accent pe ultima. Mi-a explicat că e o pronunție regională banală în nordul Transilvaniei. Am avut revelația că vorbirea scurtă a oltenilor e o formă de avariție naturală (se zgîrcesc și la sunete și la silabe). Formula reflexivă „a se merita” am întîlnit-o la bodyguarzi, casieri de supermarket dar și la profesori universitari dr. E un rău universal, inevitabil ca gripa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Colea" e varianta populară pentru "acolo", înregistrată de DOOM cu două moduri de pronunţare, cu accent pe "o", respectiv pe "a". Presupun că varianta accentuată pe "o" e cea oltenească.
      Interesantă observaţia sociologico-lingvistică despre avariţia oltenilor. Şi "a-i-ci" în trei silabe arată despre ardeleni ceva, firea lor "aşezată", de pildă.
      Pe "se merită", laitmotivul postării, sper şi eu să-l vadă mai multă lume că e "consemnat" ...

      Ștergere
  4. Imi place noul post al dvs si inca o data reiese faptul ca ilustrati atat de bine societatea in care traim si modernizarea ei,atat din punctul de vedere al tehnologiei,cat si din perspectiva anglicizarii limbii romane-cu care nu sunt de acord(dar asta este mai putin important).Astfel,cuvantul "bodyguard " suna cu muuuult mai bine in ziua de azi decat cuvantul,simplu cuvant -paznic-.In ceea ce priveste filmul "The Bodyguard", cu Whitney Houston ,vreau sa va spun ca mie mi-a placut!
    P.S : Mai putem spune si " icișa " :))suna cool =))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Andreea! Şi mi-a plăcut şi mie filmul la momentul respectiv, chiar foarte mult.

      Ștergere
    2. Desi "bodyguard" suna bine in limba romana ca inlocuitor pentru termenul "paznic" dar este incorect semantic. In engleza inseamna garda de corp ( body = corp; guard = garda/paznic), iar bodyguarzii reali sunt oameni mult mai instruiti decat simplii paznici, in S.U.A exista chiar o academie, iar in Suedia si Norvegia garzile de corp cunosc chiar manevre complexe de resuscitare. Un termen mai corect si mai frumos cred eu ar fi "agent de paza".

      P.S : daca marea masa s-ar apuca sa citeasca legende medievale, atunci termenul "bodyguard" ar fi inlocuit de "keeper", ceea ce ar fi foarte distractiv.

      Ștergere
    3. Da, "agent de pază" desemnează, de fapt, ceea ce fac "bodyguarzii" noştri.
      Nu ştiu ce e "keeper". Ce era?

      Ștergere
    4. In sens medieval inseamna "pastrator" (expl. "Keepers of the holy grail"-in cazul asta cavalerul Perceval, cavalerii templieri si staretia de sion) dar si paznic (in sensul de a ascunde ceva nu de a proteja fizic).

      In legendele celtice existau "keeperii" naturii (de fapt ai intregii lumi,intrucat in mitologia celtica natura reprezinta starea de spirit a zeilor) - druizii. In acest context ei au rolul de a comunica cu natura. Ici si colo (ca sa nu ma abat de la subiect) erau si "medici".

      Acum imaginati-va aceste roluri atribuite unui "bodyguard" :

      -Pastrator al integritatii ordinii curtii (si holurilor) scolii.

      -Cel ce ascunde in baraca ceea ce ochii "muritori" nu trebuie sa vada (acele obiecte difera de la bodyguard la bodyguard).

      -Cel ce comunica cu natura (aici s-ar putea sa fiu umpic exagerat), in sensul ca, de obicei bodyguardul este cel care prinde pe cineva ca fumeaza in locul nepermis si il duce automat la directoare (conducatoarea scolii).

      Ștergere
    5. Îmi plac şi informaţiile, îmi plac şi analogiile. Şi unde mai pui că se potrivesc şi cu titlul postării!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie