Pluralul politeţii şi bomboanele de colecţie

Început de oră azi la clasa a IX-a. Doamna profesoarăăăăă (încă avem intonaţia de copil de gimnaziu), nu ne spuneţi nimic azi? Ce să vă spun? zic. (stupoare) Cum, nu ştiţi ce zi e azi? (voci nemulţumite, pe alocuri indignate, dacă profa a uitat că e Ziua Copilului, e posibil să ne asculte). Ce zi e azi? (întreb cu un ton voit acru). Cum, chiar nu ştiţi ce zi e azi? (încă o încercare destul de descurajată, cu un firicel de voce, aşa încât chiar cred că nu ascultarea e problema, ci pur şi simplu am de-a face cu copii care se simt - încă - copii ). Îmi păstrez atitudinea sobră şi zic: Nu numai că ştiu ce zi e azi, dar v-am adus şi bomboane. Şi atunci mă luminez brusc (profesorii sunt un pic actori, scuzaţi remarca) şi scot din ascunzătoarea genţii mele coşuleţul de rafie cu "bomboanele de colecţie". Gărgăriţe vesele (că doar a venit vara), de ciocolată, primite la scenă deschisă cu aplauze. (... au fost, însă,  înghiţite, la propriu). Apoi, temeinic, în bucuria generală, am explicat folosirea pluralului în locul singularului.
Şi ca să terminăm cu bine lecţia de azi, noi considerăm că de Ziua Copilului e nevoie de bomboane de colecţie.
La mulţi ani!