Ion, Ioana, Ionuţ ...
Sigur că după ce îţi trec prin mână (sau prin suflet) zeci de elevi, în minte îţi rămâne fiecare cu altceva. Despre unii îmi amintesc în ce bancă stăteau, cu ce coleg, de la alţii rămân nume, caligrafii, chipuri, frânturi de biografie.
Despre Ioana îmi amintesc cam așa: extrem de deşteaptă, foarte hotărâtă, ochi creionaţi intens cu negru, uşor în genul rock, hanorace H&M, privire inteligentă, scris frumos. În plus, apelativul sub care era cunoscută, o prescurtare de la numele ei de familie, coincidea cu felul în care şi eu eram strigată uneori pe vremea când eram elevă de liceu (o derivare de la numele meu de atunci).
Şi asta nu e tot. O întâmplare anume trebuie povestită: la ultima oră de română din clasa a XII-a, Ioana a venit la catedră, privindu-mă solemn, cu carneţelul de note deschis. Vă rog să-mi treceţi în carneţel ultima notă. Luase un 10 binemeritat la ultima lucrare pentru un eseu impecabil construit. Şi, în timp ce colegii ei de clasă se desprindeau, oficial, de "anii de liceu cu emoţii la română", Ioana întinde cuminte carneţelul. Când l-am luat să-i trec zecele, am văzut cum în carnetul ei de elev singura notă trecută în cei patru ani era un 7 (deh, primele lucrări...), tot la română, datat clasa a IX-a.
Atunci am înţeles cum Ioana crescuse, cum Ioana îşi așezase devenirea între cele două note la română.
Nu ştiu exact ce a făcut după liceu, dar ştiu sigur că era de 10, orice ar fi decis să facă.
La mulţi ani, Ioana!
La mulţi ani, Ion, Ionuţ, Ionela...!
Despre Ioana îmi amintesc cam așa: extrem de deşteaptă, foarte hotărâtă, ochi creionaţi intens cu negru, uşor în genul rock, hanorace H&M, privire inteligentă, scris frumos. În plus, apelativul sub care era cunoscută, o prescurtare de la numele ei de familie, coincidea cu felul în care şi eu eram strigată uneori pe vremea când eram elevă de liceu (o derivare de la numele meu de atunci).
Şi asta nu e tot. O întâmplare anume trebuie povestită: la ultima oră de română din clasa a XII-a, Ioana a venit la catedră, privindu-mă solemn, cu carneţelul de note deschis. Vă rog să-mi treceţi în carneţel ultima notă. Luase un 10 binemeritat la ultima lucrare pentru un eseu impecabil construit. Şi, în timp ce colegii ei de clasă se desprindeau, oficial, de "anii de liceu cu emoţii la română", Ioana întinde cuminte carneţelul. Când l-am luat să-i trec zecele, am văzut cum în carnetul ei de elev singura notă trecută în cei patru ani era un 7 (deh, primele lucrări...), tot la română, datat clasa a IX-a.
Atunci am înţeles cum Ioana crescuse, cum Ioana îşi așezase devenirea între cele două note la română.
Nu ştiu exact ce a făcut după liceu, dar ştiu sigur că era de 10, orice ar fi decis să facă.
La mulţi ani, Ioana!
La mulţi ani, Ion, Ionuţ, Ionela...!
 |
| Foto (L.E.): Mara Spiridon, 2022 (din revista Caietele SPIRUtuale, nr.4) |
Superrr ,imi place mult !!
RăspundețiȘtergereCele mai frumoase amintiri sunt cele din liceu..
La multi ani celor care poarta numele de Ion :)
Foarte frumos cum descrieti aceste amintiri cu amanunt.Sper ca in viitor, dupa ce terminam si noi clasa a 12 a sa ne regasim si noi printre amintirile dvs din liceu, sau printre randurile acestea minunate.
RăspundețiȘtergereLa multi ani tuturor care poarta numele de ION!
este o decsriere foarte frumoasa:*..nu ma mira faptul ca Ioana a progresat la romana cu o profesoara ca dumneavoastra:*ma bucur ca sunteti diriginta noastra..si sper sa ramaneti cu amintiri la fel de frumoase si cand vom termina noi clasa a 12-a A:*
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI tuturor care poarta numele de ION,IONELA,IOANA,IONUTZ.ETC.:*
Multmim pentru gandurile frumoase pe care le ni le impartasiti,interesanta evolutia Ioanei.Acum dupa 2 ani de la terminarea liceului,citind postul d-voastra imi vine in minte numai notiunea de ,,eseu" si toate etapele acestuia,ca multe mai erau! :d Frumosi au fost anii de liceu,frumoase emotiile cu care ne confruntam cand nu stiam sigur cine va fi norocosul ascultat la caracterizarea lui Ghita,a lui Ion,la descrierea minutioaselor scene din roman sau a unei demonstratii de nuvela psihologica.Ce as mai vrea acum sa dau timpul inapoi,insa acum este vremea lui Tarde,Lippmann, Barthes si prietenii...asa ca cei care inca ii studiaza pe Rebreanu si Slavici,bucurati-va din plin de ei! :d
RăspundețiȘtergereDar va mai amintiti un anume Ionut care a venit in clasa a 9a cu o mana de mort pana la catedra? :))
RăspundețiȘtergereTrecand peste,e frumos intr-un fel sa lucrezi ca profesor...sa vezi cum cresc copiii si cum se schimba de la generatie la generatie. :)
Sigur ca imi amintesc! (...Asta era un comentariu bun pentru articolul cu Halloween-ul...)
RăspundețiȘtergere