Ana Maria Sandu. Scriitori invitați la Literarius
Întâlnirea lunii noiembrie a clubului de carte LITERARIUS (vineri, 28 noiembrie 2025) a avut-o ca invitată pe scriitoarea Ana Maria Sandu, iar cartea propusă pentru dezbatere a fost „Salvatorii”, volum de proză scurtă, apărut în 2024, la editura Polirom, și nominalizat la premiile Observator Lyceum (mai 2025).
Pentru unii dintre elevii abia veniți la Literarius întâlnirea cu un scriitor a fost o premieră. Să întâlnești un scriitor de-adevăratelea, să-l asculți, să-l întrebi, să-ți vorbească, să-ți vorbească!, să ai fotografii cu el, să primești autograf pe volum, ei bine, toate acestea sunt lucruri foarte speciale și foarte prețioase și pline de emoție. Și nu doar pentru novici, ci pentru noi toți.
Am avut însă mai mult decât atât. Am avut o experiență pur și simplu ... cool.
Câteva secvențe pentru a reda ceva din atmosfera de vineri: replicile copiilor, de la spontan la elaborat, „tradiționala” dezbatere literară care ne aduce și ne ține împreună; bucuria reîntâlnirii cu autoarea a elevilor mei care au scris în Observator Cultural despre „Salvatorii” (link dacă vreți recomandarea lor de lectură); entuziasmul unui elev de clasa a noua, care a venit într-un suflet la ieșirea din liceu când Ana Maria Sandu tocmai pleca, pentru a-i spune câtă bucurie i-a adus întâlnirea și cât de mândru e să participe la Literarius; coperta bleu a cărții, un bleu luminos multiplicat în cerc; apoi întoarcerea spre sine, ca efect al lecturii (un adolescent, spre exemplu, care s-a întrebat, aidoma Dianei din „Salvatorii”, și acum ce fac? cum rezolv buna mea intenție de a ajuta un om aflat în nevoie???, devenind el însuși personaj în propria poveste cu cerșetorul care i-a cerut să-i cumpere carne tocată) și mai ales prezența delicată a unei scriitoare, cu un cuvânt plin de forță, de căldură și de sens.
I-am provocat pe elevii mei să spună care e imaginea/secvența din „Salvatorii” cea mai puternică pentru ei. S-au adunat: o pisică bolnavă într-un autocar și grija stăpânei („80 de franci”), un străin înnoptând în casa cuiva și insinuarea fricii („Salvatorii”), o întâlnire pe o bancă, într-un cimitir, devenită ritual („Solitude”), o relație „la distanță” într-o lume pandemică („K”), din nou străinul profitând de bunăvoința gazdelor („Slavatorii”) etc.
Cu mine a rămas o imagine matrice, dar nu din „Salvatorii”, ci din cartea de debut a Anei Maria Sandu – „Din amintirile unui chelbasan”: fetița care doarme în geamantan. Pretextul este unul prozaic: pe Ana, o fetiță „pișpirică”, părinții o culcă într-un geamantan pentru a o proteja de oboseala unei călătorii lungi, de frig și de mizeria din gară. Totuși, imaginea fetiței culcate în geamantan are densitate simbolică, venită din amestecul poveștii cu biografia: geamantanul nu este doar un spațiu al vulnerabilității, ci devine un spațiu germinativ, un nucleu originar al identității artistice și, privită din acest unghi, prima carte a Anei Maria Sandu este nu doar un „poem despre feminitate” (așa cum atât de frumos spune dedicația de pe volumul meu), ci este o promisiune a tot ceea ce va fi urmat să scrie mai târziu. Imaginea copilului „cât un covrig” evocă, pe lângă vulnerabilitate, experiența asumată a unei percepții intense și lucide, aceea de a aduna tăcerile familiei și ale lumii în propriile urechi, ca materie primă a literaturii. Scrisul Anei Maria Sandu păstrează modul febril în care copilul simțea gara friguroasă, cuvintele „boante care le țin de urât oamenilor prin sălile de așteptare”, zgârieturile lemnului, un scris impregnat de o sensibilitate acută la detaliu, la textura lumii.
Spuneam mai sus că a fost o întâlnire ... cool. Nu e cuvântul meu, dar mi-l însușesc, fiindcă suntem în același cerc, iar asta îmi dă privilegiul să pot arăta și partea nespusă (chiar așa, fără diacritice 🙂), acel ceva pe care l-au luat cu ei elevii mei spiriști, din întâlnirea nu Ana Maria Sandu, cea minunată:
📚 Mi-a placut felul in care s-a desfasurat intalnirea si faptul ca oricine a putut sa vorbeasca deschis alaturi de autoare.(Amalia N, cls. a IX-a)
📚 A fost o întâlnire foarte interesantă și plină de energie. Atmosfera a fost deschisă, prietenoasă, iar participarea autoarei a adăugat un plus de profunzime întregii experiențe. În ansamblu, a fost un eveniment reușit și memorabil! (Andreea Ș., cls. a X-a)
📚 Întâlnirea (sau mai bine spus reîntâlnirea) cu Ana maria Sandu mi-a adus foarte multă bucurie. Am aflat o nouă perspectivă asupra cărții și am primit si o recomandare de proză scurtă din partea autoarei. (Maria N., clasa a XI-a)
📚 La întâlnirea cu dumneavoastră m-am simțit extraordinar. [...] Așteptându-vă in sală, am observat că atmosfera era bună, dar nu grozavă. Când ați intrat în sală, atmosfera s-a schimbat. A devenit prietenoasă. Toți s-au relaxat. Eu nu. Mi-aș fi dorit să vă povestesc ce mi-a plăcut din "Solitude" însă, fiind prea emoționat, nu am reușit să mă adun. Mulțumesc pentru cadoul pe care mi l-ați facut, autograful și poza cu dumneavoastră. [...] După întâlnire, am mers la biroul mamei. Acolo am arătat și colegelor ei cartea semnată. Am trezit mult interes și le-am povestit despre Maria și dl Sartori. În fața lor nu am avut emoții. Le-a plăcut și am primit și câteva aplauze, pe care vi le transmit mai departe. Cititor și sper, cândva, scriitor, Vladimir (Mihai Vladimir N., clasa a IX-a)
📚 Mi-a plăcut întâlnirea de azi cu Ana Maria Sandu. Mi s-a părut interesant felul în care a vorbit despre cum apar ideile și cum pot porni din lucruri mici, cum ar fi vizionarea unui film. A fost o experiență frumoasă pe care aș repeta-o. (Anisia M., cls. a XI-a)
📚 Mi-au plăcut tonul calm al vocii ei și claritatea cu care își așeza ideile, dar și energia din sală, pentru că elevii au fost mult mai implicați decât mă așteptam. M-a impresionat în continuare și deschiderea ei față de noi toti, mai ales având în vedere că „Salvatorii” nu a fost scrisă pentru publicul nostru, și totuși a vorbit cu o naturalețe care ne-a inclus pe toți. Pe de altă parte, pentru mine întâlnirea a avut și un strat personal: mă așteptam la ceva frumos datorită discuției precedente pe care am avut-o cu ea, dar a fost chiar ca o gură de aer curat s-o ascult din nou. A adus aceeași sinceritate și aceeași liniște pe care mi le aminteam, fără să pară repetitivă sau distantă. Peste toate astea, ca de fiecare dată, moderarea întâlnirii a fost dusă cu finețe, iar intervențiile doamnei profesoare Săpoiu au adus exact acel plus de căldură și context care leagă o discuție de alta. În concluzie, m-a impresionat foarte mult întâlnirea, şi de abia aştept să mai avem scriitori invitați la cerc!(Clara Gabriela C., cls. a X-a)
📚 Mi-au plăcut discuțiile, nu mi-a plăcut neapărat liniștea de la începutul întâlnirii; am reținut că este important să raportăm literatura la viața de zi cu zi și nu pot scăpa de ideea că autoarea ar fi putut un roman horror, nu aș fi crezut. Mi-a plăcut mult! De abia aștept următoarea ediție. (David S., cls. a XI-a)
📚 Intalnirea de astazi in cadrul clubului Literarius a fost de-a dreptul captivanta si inspirațională. Doamna Sandu are darul de a vorbi cu o fluiditate si naturalete impecabile, care m-au mentinut curioasa pe tot parcursul intalnirii. Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult la autoare este abilitatea dumneaiei de a da exemple concrete si a face paralele la ce o trimite gandul comentariile colegilor mei. M-a fascinat in mod deosebit ambiguitatea anumitor nuante ale povestirilor si faptul ca Ana Maria Sandu lasa cititorului o oarecare libertate sa le interpreteze prin prisma propriei sensibilitati. Concluzionand, luand parte la aceasta intalnire mi-a produs o bucurie inefabila si astept cu nerăbdare sa vin si data viitoare! (Diana-Ilinca M., cls. a IX-a)
📚 La un moment dat, doamna Ana Maria Sandu ne-a povestit cum mai mulți cititori ai cartii "Salvatorii" au rugat-o să-i confirme faptul ca povestirea "80 de franci" nu este inspirată din viața reală. Am empatizat cu acest lucru, pentru ca, si eu, atunci cand am citit capitolul, am sperat ca intamplarea nu este adevărată. De asemenea, mi-au plăcut mult tonul cald al autoarei, dar si entuziasmul pe care l-a avut pe tot parcursul întâlnirii. Ma bucur foarte mult ca am putut sa o cunosc pe doamna Sandu si sa aflu mai multe despre parcursul dumneaei in literatură! (Ioana C., clasa a IX-a)
📚 Întâlnirea cu Ana Maria Sandu a fost una plăcută și relaxată. Am apreciat naturalețea cu care a răspuns la întrebări. Am rămas cu ideea că merită să acordăm mai mult timp lucrurilor care ne preocupă cu adevărat, indiferent de domeniu. Atmosfera a fost caldă și m-am simțit încurajată să citesc mai multe opere compuse de prozatoare. (Marian Mihaela I., clasa a XI-a)
📚 Am vrut sa spun acest lucru la intalnire. Povestea „80 de franci” m-a facut pentru scurt timp sa cred ca acele evenimente mi se intamplau mie. Cand veneam de la scoala, ploua, iar in poveste, femeia se gandea sa isi ingroape pisica moarta, dar nu avea cum, deoarece pamantul era uscat. Deoarece ploua, m-am gandit, pentru o clipita, ca pot sapa o groapa pentru acea pisica, iar dupa, mi-am amintit ca nu sunt in cartea Anei Maria Sandu 😁😁 (Matei P, clasa a XI-a)
📚 Pe mine m-a marcat în mod special discuția despre puterea literaturii. Cred că atunci când există un grup de cititori care spun că iubesc aceeași carte, fiecare vorbește, de fapt, despre o operă diferită, pentru că fiecare se identifică și o interpretează în felul său. Întâlnirea a scos la iveală cât de diferit pot fi trăite aceleași poveșt și cât de mult se nuanțează o carte atunci când este privită prin ochii mai multor cititori. (Miruna B., clasa a IX-a)
📚 Intreaga intalnire mi-a placut, mai ales din perspectiva interventiilor autoarei. Am apreciat legaturile pe care le-a mentionat, din cinematografie sau articole care au inspirat-o in compunerea cartii sale, unite de tema salvarii. Faptul ca a facut aceste legaturii intre literatura si alte forme de arta si cultura mi-a oferit detalii mai specifice in legatura structurarea ideilor sale. In afara de acest fapt, am apreciat si interventiile in legatura cu continutul povestirilor si procesul prin care a trecut pentru a ajunge la rezultatul final. (Sofia Maria G., clasa a X-a)
📚 La primul meu cerc de lectură alături chiar de scriitorul cărții propuse, mi-a plăcut foarte tare ca au intervenit foarte mulți copii, iar astfel am avut ocazia de a auzi o multitudine de idei și opinii asupra cărții de povestiri, deși eu personal am apucat să citesc doar primele două dintre acestea. Însă discuția de astăzi chiar m-a ambiționat să duc mai departe lectura și o să îi dau o șansă și celei de a treia povestiri! (Vlad-Constantin C., clasa a IX-a)
📚 Nu cred că am vreun aspect nemulțumitor de împărtășit. În schimb, vreau să transmit câteva lucruri care mi-au plăcut și care m-au marcat. Mi-a plăcut foarte mult de doamna Ana Maria Sandu; cu fiecare răspuns pe care îl dădea sau cu fiecare observație făcută, mă făcea să mă gândesc altfel la carte, dar și la viață. Mi s-a părut foarte interesant procesul ei de a scrie cartea, începând cu ultima povestire și inspirându-se dintr-un film asiatic pe care îl admir și eu, Parasite. Chiar dacă nu s-a gândit că niște liceeni îi vor citi cartea, cred că a fost o lectură care ne-a făcut să privim relațiile umane într-un mod diferit. Și rămân cu întrebarea: salvăm pe cineva din bunătate sau din narcisism? (Ioana I., clasa XI-a)
📚 Mi-a plăcut foarte mult întâlnirea cu doamna Ana Maria Sandu, deoarece este una dintre puținele ocazii în care pot avea conversații sincere despre carte cu ajutorul cărora am observat ca literatura ne poate uni. Am plecat cu sentimentul că scrisul poate fi un refugiu, dar și o formă de a înțelege mai bine ce ni se întâmplă. M-am simțit inspirată și recunoscătoare pentru discuție. Literatura este într-adevăr „salvatoare”. (Antonia-Ioana P., clasa a X-a)
Comentarii
Trimiteți un comentariu