"Schimbă cu un grad direcția vaporului, ...". Idee pentru ora de dirigenție

Mi-am amintit finalul de an școlar, iunie 2021. După festivitatea de premiere, am mers în clasă pentru o surpriză pe care le-am pregătit-o copiilor, cardurile "Pentru educație ... cu Oana Moșoiu". Povestesc acum, ca idee pentru orice oră de dirigenție, cu atât mai mult una la început de an școlar

Am făcut această oră de dirigenție, așadar, la finalul anului școlar și vă mărturisesc că m-am gândit un pic cu ce pot să îi surprind pe copiii mei la finalul clasei a X-a, la prima festivitate de premiere din viața de liceu (în 2020, la final de clasa a IX-a, am stat în izolare) și după un an școlar în care ne-am văzut, până la urmă, de-adevăratelea, doar câteva săptămâni. Ceva care să îi determine să se întoarcă spre ei înșiși, dar care să îi și ajute să se deschidă către ceilalți, ceva care să îi motiveze, ceva care să îi provoace la reflecție. Ceva care să rămână.

Cardurile pentru educație au fost soluția. Le-am găsit pe site-ul Finnish Teacher Training Centre, dar au ajuns la mine direct de la creatoarea lor, Oana Moșoiu, pentru că, prin comandă pe site, nu le-aș fi avut la timp (Mulțumesc frumos, Oana! 😊). 

Cardurile ”Despre educație… cu Oana Moșoiu” au fost create pentru profesori și sunt afirmații despre educație ilustrate extraordinar de frumos de Laura Popa. Sunt 33 de carduri cu afirmații (pentru noi s-au potrivit foarte bine, suntem 33 în clasă, cu mine), iar pe verso există un blazon cu indicii: 3 cuvinte despre tine, un succes recent, un obiectiv, 3 calități personale, motto-ul tău. 

Eu le-am "adaptat" pentru clasa a X-a, dar ar putea fi conceput un set, anume pentru activități cu elevii. 

Cum am făcut. Fiecare elev a ales cartonașul-cadou-de-final-de-an-școlar, apoi și-a prezentat blazonul (am avut și părinți de față, venind cu toții de la careu). 
Îmi amintesc în mare parte cam tot ce a spus fiecare dintre elevii mei: multe lucruri îmi erau cunoscute, și mai multe am aflat așa. Gânduri, speranțe, planuri, frici, ambiții, hobby-uri, împliniri, obiecte-simbol, destinații. 
A fost rostit ceva (ca succes recent), aproape un numitor comun: am supraviețuit acestui an școlar. 
Mi-au rămas în minte și câteva obiective: să fiu cea mai bună variantă a mea, să intru la Medicină, să fiu un prieten bun, să mă pot hotărî la ce facultate merg, să aduc mult bine în jurul meu

Era zi caniculară de vară și nimeni nu s-a grăbit să plece. Sala 3, parter, corp vechi, a devenit un vapor care ne-a dus într-o direcție nouă - înapoi spre noi, dornici să ne auzim, să ne vedem, să ne (re)cunoaștem. 


Miercuri, pe 8 septembrie adică, am preluat manualele cu copiii mei, clasa a XI-a de-acum, le-am împărțit "frățește", păstrând și pentru cei care sunt încă în vacanță și cu care ne vedem luni. Nu au fost suficiente manuale, dar în vremuri digitale/ digitalizate nu avem a ne plânge - scanăm, facem poze, xeroxăm. Au fost copiii mei atât de drăguți, fiindcă au coborât la Hub mulți, mulți (la demisol, la sala Hub au stat manualele peste vară), băieți și fete, să care teancurile de cărți în clasă. Au împărțit "frățește" ce aveau de cărat și erau toți numai un zâmbet - așa, prin mască. 

Dornici să revenim la școală, împreună. 
"Rețineți, vă rog, aceste patru cuvinte: CU TRAGERE DE INIMĂ!"



L.E. 14 septembrie - de ieri avem toate manualele 😍. 









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat