miercuri, 22 octombrie 2014

"Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara ... "

Am fost elevă a Liceului Pedagogic din Buzău la sfârşitul anilor '80, când toate materialele auxiliare pentru lecţiile demonstrative pe care le făceam eu sau colegii mei se bazau, la propriu, pe lucru manual. Revoluţionarul xerox a apărut mai târziu, iar de sursele infinite ale internetului, nici vorbă. Aşa se face că munceam la fişele de lucru pe rupte, de multe ori în echipă, dacă foiţele de indigo se toceau prea tare ... Să scrii şi să desenezi zeci de fişe era epuizant, dar atunci, în absenţa unei alternative, era normalitatea. Să te prindă seara lucrând la materialele auxiliare pentru ziua de practică pedagogică era (mă repet) normalitatea. 

În fine, retrospectiv privind, îmi dau seama de ce aşteptam şi savuram, atunci când ţineam o lecţie, mai ales etapa trecerii de la o temă la alta. În contextul în care proiectele de lecţie, extrem de riguros alcătuite, scrise de mână (cum altfel), amănunţite şi tehnice (tehnicitatea trebuie înţeleasă ca o calitate, fiindcă ascundea ore de studiu şi de lecturi didactice), ne consumau o grămadă de timp, era o bucurie să găseşti acel ceva cu care să captezi atenţia micilor învăţăcei. 

Personal, am resimţit asta întotdeauna - şi când eram elevă practicantă, şi acum când sunt profesoară -  ca pe o minunată provocare. A pregăti cu migală fondul aperceptiv al elevilor înainte de a veni cu alte şi alte lucruri noi e o soluţie aproape magică de a deschide firesc mintea copilului către următoarea treaptă. 

Cine predă la clasa a VIII-a după Humanitas ştie că manualul începe cu trei texte poetice extrem de diferite: o poezie romantică ("Lacul" de M. Eminescu), una modernistă ("Izvorul nopţii" de L. Blaga) şi una neomodernistă ("Emoţie de toamnă" de N. Stănescu). Trecerea de la Eminescu la Blaga, de la cadrul romantic cu lună, lac, nuferi, trestii la izvorul din care tainic curge noaptea am ales s-o fac prin "minutul" de creativitate. Am ales, ca din întâmplare, motivul ochilor (după o discuţie legată de elemente simbolice) şi am cerut elevilor să alcătuiască versuri libere în care să coreleze simbolul ochilor cu elemente ale naturii.  
Iată minutul nostru de creativitate:

  • Ochii tăi sunt atât de negri, încât cerul nopţii îngenunchează în faţa frumuseţii lor.
  • Ochii tăi sunt atât de adânci şi de albaştri, încât, de fiecare dată când ii privesc, simt că mă înec în valurile mării. 
  • Ochii tăi sunt atât de înlăcrimaţi, încât aud în ei susurul universului.
Nu-i doar o generaţie robotizată de calculator. Ochii lor, adâncii, pot vedea mistere ... 





4 comentarii:

  1. Bună seara, doamna profesoară!
    Ți-am adus, în dar, un gând-
    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/08/cata-vreme-fluturii-traiesc.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit, mulţumesc! Copiii sunt sensibili şi creativi! În plus, Larisa ta e şi spontană!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea, Larisa este , deja, absolventă de Filologie. Dureros este că se găsesc destul de greu catedre. Dacă ne gândim, niciodată nu a fost prea ușor , ca profesor, să reușești să-ți găsești locul dorit.

    Tocmai voiam să aduc linkul ..mai aproape. Poate că acum se vede ..

    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/08/cata-vreme-fluturii-traiesc.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Talentați. Să nu crească mari! :)

    RăspundețiȘtergere