Snow-top!

De vineri ninge continuu în Bucureşti, deci să fim în ton cu decorul şi să luăm un fulg de colo, unul de colo ... Şi eventual să facem un top!  Un snow-top! (... aşa cum am făcut cânva şi un strop-top!) 

Cum roade visul firea cea aeve Cu fiecare noapte mai adânc, Mânând în turme zei, meandri, eve Şi cavaleri cu lire la oblânc,

Cum se lipesc cu toţii de oglindă Să treacă dincolo cât mai curând, Cum creşte jalea-n tagma suferindă A chipurilor în amurg plăpând,

Cum nasc apoi năluci în cavalcade Gonind uşor spre porturi sidefii, Spre specii calde, populând estrade La circul interzis pentru cei vii.

Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde, Şopteşte-mi vorbe clare, să-nţeleg, Ori şuieră preziceri şi colinde Să fie iarnă pentr-un ev întreg. (Leonid Dimov - Să fie iarnă)

Eşti atât de frumoasă, iarnă! Câmpul întins pe spate, lângă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului… Îmi tremură nările şi nicio mireasmă, şi nicio boare, doar mirosul îndepărtat, de gheaţă, al sorilor. Ce limpezi sunt mâinile tale, iarnă! Şi nu trece nimeni doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru şi gândul creşte-n cercuri sonorizând copacii câte doi, câte patru. (Nichita Stănescu - Cântec de iarnă)

Ninge cu duşmănie, Cu ură cade zăpada Peste apele îngheţate cu ură, Peste livezile înflorite din răutate, Peste păsările înrăite care îndură. Ninge ca şi cum prin zăpadă Ar trebui să se sfârşească Viaţa acestui acvatic popor, Ninge cu o încrâncenare Omenească, Ninge otrăvitor. Pe cine să mire? Doar eu mai ştiu Că ninsoarea A fost la-nceputuri iubire. E atât de târziu Şi ninge hidos, Şi nu-mi vine-n minte Decât să aştept Lupii flămânzi, Să le fiu de folos. (Ana Blandiana - Ninge cu duşmănie)

ce iarnă tăcută şi ce voluptoasă singuratatea acestui suflet - felinarele felinarele - cu lacrima îngheţată pe sticlă aş vrea să alerg până la strada cu numele meu să-i sparg caldarâmul şi să dezgrop un copil pentru că e iarnă şi copacii ridică-n picioare atâtea schelete (Nora Iuga - Felinarele Felinarele)

Foto: Casandra Săpoiu