Treceți la conținutul principal

Bacalaureat

Am încheiat corectarea şi pentru bacalaureat 2011, notele sunt trecute cu roşu pe teze, de la 1 la 10.
Deşi ştiu că aşteptaţi perle rare sau  măcar perle obişnuite, nu acesta e subiectul de azi. Astăzi veţi avea parte de mărturisirile unui corector la limba şi literatura română. 
Pentru cei care nu ştiu, zilele astea sunt întotdeauna un tur de forţă pentru profesor. 
Corectarea celor 120 de teze care mi-au revenit a început luni, când am lucrat câteva ore, suficient pentru a memora şi subiectele şi baremul de corectare. Marţi, însă, am corectat continuu aproape 11 ore. La primele 20-30 de teze, te simţi cumva deranjat, dar şi neputincios, când "opera de artă" a candidatului nu însumează mai mult de 1-2 pagini. Sunt teze fără subiectul III (cel cu redactarea eseului pe o temă literară). După încă vreo 10-20 de teze, urmează un soi de resemnare - asta e! nu pot fi toţi de 10 la română (din păcate, nici măcar de 5). Apoi îţi spui că pur şi simplu ţine elevul cu tine - de ce să citească bietul profesor pagini întregi, mai bine să nu le mai scriem. 
Miercuri am încheiat "sesiunea" cu trecerea notelor cu roşu pe teze, de la 1 la 10. Pentru că, da, sunt şi teze foarte bune. Pagini întregi cu rezolvări impecabile, texte argumentative excepţional alcătuite şi gândite, eseuri care trădează ceasuri întregi de studiu şi, încântător uneori, maturitatea scrisului. Acestea fac adevărata bucurie a corectorului. Credeţi-mă pe cuvânt.
În sala de lucru, ne amuzăm (şi ne întristăm), într-adevăr, când un alt profesor corector întrerupe tăcerea adâncă şi concentrată a celorlalţi pentru a citi o perlă şi presupun că vă închipuiaţi oricum că se întâmplă aşa. Ce nu ştiţi şi nu aveţi cum să vă imaginaţi este bucuria de a găsi teze bune şi foarte bune. E chiar un fel de mândrie  - colega, puteţi întrerupe, vă rog,  un pic corectura să citiţi măcar pagina asta, e remarcabilă... Deşi nu corectezi tezele propriiilor elevi, te bucuri pur şi simplu că, în ciuda listelor de perle pe care presa le vinde pe la ştiri, în realitate, mai există şi copii care învaţă. 
Cu sau fără subiectul III, cu sau fără texte argumentative, minunaţi, luminaţi sau nu, examenul e încheiat, intrăm în vacanţă.
Vorba stimabilei madam Georgescu: "Uf! am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta."

Comentarii

  1. A fost vreo teza/lucrare sub nota 5 ? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. @Grecu'
    Păi, tocmai ce spuneam că în setul meu au fost note de la 1 la 10, mai precis de la 1,50 la 9,80 Nu-ţi spun de la ce şcoli am corectat, că nu e relevant (şi cum încă nu s-au afişat...), fiindcă mereu procentele se păstrează, adunându-se într-un centru de corectare licee de toate tipurile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Desi nu mai sunt in tara de ceva vreme, urmaresc cu interes schimbarile din sistemul educational romanesc.
    Am citit recent, ca anul acesta fata de anii anteriori, rezultatele au fost dezastruoase.
    Desi unii sufera (ori din cauza ca nu au putut frauda sistemul, ori ca au fost prinsi copiind, ori ca pur si simplu nu au fost in stare sa promoveze la acest examen) cred ca acest an a fost primul an de intoarcere la normalitate si o dovada a faptului ca sistemul a inceput sa dea roade.
    Stirea ca rata de promovare la bacalaureat a scazut, nu trebuie sa ne spuna decat ca sistemul nu mai merge pe principiul "lasa-ma sa te las!", sau "las-o ca merge si asa!".
    Deasemenea acest fapt ne spune ca nu toti elevii sunt facuti sa urmeze un liceu teoretic ci multi dintre ei s-ar simti mai bine daca ar urma o scoala profesionala unde, ar putea dobandi niste cunostinte practice ce i-ar putea ajuta sa intre mai usor pe piata fortei de munca. Din lipsa scolilor profesionale, acesti elevi sunt obligati sa urmeze liceul teoretic, ca apoi sa fie obligati (tot din lipsa de alternative) sa urmeze o facultate. Neputand intra la facultatile de stat, dau la privat, platesc ani buni taxa de scolarizare ca apoi viata sa ii gaseasca complet nepregatiti. Vor fi nevoiti sa o ia de la inceput, ba mai mult sa presteze niste munci mult sub "calificarea si pretentiile" lor. Am reintalnit colegi de liceu, absolventi de facultate care lucrau ca agenti de vanzari sau chiar ca bucatari (bineinteles, dupa ce au urmat cursuri de bucatari).

    Faptul ca rata de promovare e scazuta, nu arata decat faptul ca sistemul nu ofera alternativa acestei grupe de elevei. Mai mult, tradeaza dorinta unor fosti ministri ai educatiei care activeaza ca profesori universitari in multe universitati particulare si care sunt directi interesati ca multi dintre elevi sa finanteze aceasta piramida a invatamantului pana in varful ei, nu doar pana la un nivel mai scazut, adica pana la nivelul scolii de meserii. Cu cat sunt mai multi studenti in universitatile particulare cu atat se platesc mai multe taxe de studiu, cu atat cresc salariile profesorilor universitari (a se observa ca universitatile particulare sunt organizatii non-profit si deci la finalul anului trebuie sa nu inregistreze profit, deci toti banii trebuie cheltuiti intr-un fel sau altul, implicitit si pe remunerarea cadrelor didactice)


    In consecinta, perlele de la bacalaureat nu ar mai fi subiect de discutii pe forumuri sau emailuri. Pur si simplu, acei elevi s-ar regasi in programe alternative, facute special sa ii slefuiasca in dobandirea de abilitati practice. In felul asta un profesor de liceu, precum tine draga Cami, ar avea parte de un volum mai mic de lucrari de corectat (nu 11 ore ci poate doar 6) si poate chiar de o calitate superioara. Cu siguranta ca surprizele placute oferite de cate o teza cu "...Pagini întregi cu rezolvări impecabile, texte argumentative excepţional alcătuite şi gândite, eseuri care trădează ceasuri întregi de studiu şi, încântător uneori, maturitatea scrisului..." ar incanta din ce in ce mai multi profesori corectori. Cu siguranta ca si meseria de profesor, pe langa dezamagirile oferite de cotidian, ar oferi macar din cand in cand cate o mica placere, de altfel, imposibil de apreciat de majoritatea restului societatii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa speram ca noi nu vom avea asemenea surprize....si vor fi note peste 5 ...pana maine..... sunt atatea ore in care stam cu sufletul la gura....

    RăspundețiȘtergere
  5. Verdictul final : ne-a purtat un mare noroc teza din sem al II lea <3 (si DA! am putut sa scot mai mult decat am scos la teza! 8.90) !!!!!! O zi perfecta nu putea sa inceapa mai bine de atat: sa te trezeasca un telefon si sa fi anuntat/anuntata ca ai luat Bac-ul!!! Va multumim pentru tot!!! Va puuupppppp si va doresc in continuare o vacanta minunata!!

    RăspundețiȘtergere
  6. De fapt am urmarit presa locala si acum imi dau seama cat de prosteasca a fost prima mea intrebare. 45% promovabilitate pe tara, inseamna ca mai mult de jumatate din elevi au picat bacu.

    Unele guri spun ca ar fi fost cel mai greu bac din istorie, iar alte guri pun asta pe seama controversatelor camere de filmat care nu au nicio vina.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Grecu'
    Nu a fost cel mai greu bac din isorie. A fost împiedicat pur şi simplu "tradiţionalul" copiat, dacă nu sută la sută, măcar în mare parte. A fost primul an când nu am găsit teze "trase la xerox".

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim (1 iulie 2011 22:07)
    Scuze pentru publicarea atât de târzie a comentariului, adică abia pe 7 iule. Dacă nu verificam spam-urile, acolo încremenea (aviz să verific periodic şi în spam!).
    Da, sunt de acord că nu toţi trebuie să facă liceu teoretic (plus restul argumentelor). Sunt de acord chiar cu bacalaureatul diferenţiat. În Germania, de exemplu, există trei tipuri de examen de absolvire. Cel mai simplu se adresează absolvenţilor de şcoli de meserii (maiştri, erau şi la noi pe vremuri) şi închide aici contactul cu băncile şcolii. Coatele tânărului meseriaş (în sensul propriu al cuvântului) nu se mai tocesc inutil pe băncile vreunei universităţi, fiindcă nemţii au acceptat din capul locului că nu toată lumea trebuie şi poate să facă facultate. În schimb, nemţii au mecanici, fermieri etc. şi fiecare îşi face treaba, fără orgolii gen "trebuie să aibă mama musai un student la uşă".
    Nu sunt de acord că "sistemul a inceput sa dea roade". Abordarea a fost alta în organizarea probelor scrise şi cred că aveam nevoie toţi de un duş rece.

    P.S. Următorul comentariu poate e o "anonimă" semnată...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Model de eseu motivaţional pentru înscrierea la ASE 2018

      Zilele acestea am fost întrebată de multe persoane cum se face un eseu motivaţional pentru înscrierea la Academia de Studii Economice.       Mai jos voi prezenta o  structură de eseu motivaţional, realizată conform normelor cerute de ASE (pe care le găsiţi  aici ). Atrag atenţia că e recomandabilă personalizarea acestui "tipar". Eliminaţi din redactarea voastră cifrele care marchează paragrafele - eu am folosit numerotarea pentru a fi mai uşor de urmărit subpunctele cerute de ASE în realizarea acestui document.          Iată modelul:  ESEU  MOTIVAŢIONAL 1.  Mă numesc ......................  şi sunt absolvent(ă) a Liceului .... / Colegiului Naţional ......... din ........... Reputaţia Academiei de Studii Economice şi calitatea învăţământului de aici m-au determinat să-mi prezint intenţia de a deveni studenta/studentul acestei instituţii de învăţământ superior.  2.  Am aflat de oferta educationala a Academiei de Studii Economice de pe site-ul facultăţii,

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie