Cum arată o teză aerisită

Perioadă de teze -  se ştie sau se poate presupune cum (nu) se pregătesc elevii, dar poate vreţi să ştiţi câte ceva şi despre cum se pregătesc profii...
Dacă eşti odihnit şi ai şi chef de lucru (şi dacă n-ai, trebuie să-ţi vină), tu, prof  cu ceva experienţă, reuşeşti în 2-3 ore să elaborezi un subiect de teză şi un barem de corectare. Vi se pare prea preţios verbul "a elabora"? Păi, atunci, să ne explicăm pe înţelesul tuturor: formulezi subiectele şi fixezi punctajul, dar nu oricum, pentru că trebuie să raportezi complexitatea subiectelor la durata tezei, adică 1, 2 sau 3 ore, să ţii cont de planul de recapitulare dat în prealabil elevilor, să ai în vedere nivelul clasei, să gradezi dificultatea cerinţelor, să valorifici diverse conţinuturi etc. ( "etc" înseamnă multe, dar nu e curs de evaluare aici).  Apoi urmează baremul, altă distracţie. Dacă dai pe numere, distracţia se dublează.
 În fine, am făcut toate astea şi evrika! rămâne doar să multiplic cele patru rânduri de subiecte de teză pentru semestrul II. (De fapt, aici voiam să ajung şi m-am pierdut în amănunte plictisitoare, ca orice prof.) Merg la xeroxul meu preferat şi ghinion! xerox-istul, xerox-erul, xerox-orul... mă rog, omul-care-face-copii (cu accent pe o, vă rog!) lipsea! Aflu că vine peste 40 de minute. Plec, mă întorc peste 45 de minute, omul-care-face-copii (cu accent pe o, vă rog!) nu venise. Bun, renunţ, dar doar pentru moment. Ca orice prof conştiincios, am făcut totul din timp, tezele încep vineri şi azi e abia miercuri. Deci, joi, dimineaţa revin la xerox. Ghinion! omul-care-face-copii (cu accent pe o, vă rog!) lipseşte. Plec, revin, în sfârşit, are cine să-mi multiplice tezele! Amabil, omul-care-face-copii (cu accent pe o, vă rog!) aşază prima foaie. Ghinion! Xeroxul-mastodont se strică. Durează un minut, spune omul-care-face-copii (cu accent pe o, vă rog!). Şi atunci, ca într-o scenă de teatru absurd de Eugen Ionescu sau de Marin Sorescu (că tot e în planul de recapitulare la a XII-a), omul-care-face-copii (cu accent pe o, vă rog!) deschide capacul mastodontului, intră pe jumătate în pântecul lui, al xeroxului (era să zic al peştelui), iese şi rosteşte diagnosticul: s-a încins. (Cum? mă gândesc. Că doar a stat mai mult singur pe aici.) Proful din mine, cel cu ghinion la xerox, se stăpâneşte şi îl lasă la iveală pe celălalt, adică pe proful cel cu răbdare la xerox. Şi dintr-o dată am noroc! Omul-care-face-copii (cu accent pe o, vă rog!) mă asigură - îl repar - şi, în acelaşi timp, scoate dintr-un sertar restul recuzitei de teatru absurd - un foehn, da, adică un uscător de păr, şi, înarmat aşa, cu aer la viteza a treia, intră din nou în pântecul mastodontului, să-l răcească.
Să nu ziceţi că nu aveţi teze aerisite!
Succes!