Turneu de lectură în licee - Horia Gârbea (II)
Din preambulul întâlnirii de luni mi-a rămas în minte urma de regret, atât cât s-a trădat ea din convorbirea telefonică cu Horia Gârbea: ...teatru nu voi citi, că n-o să-mi joc eu singur personajele...
Le-am "jucat" noi: El şi Ea din "Bolnavul încercuit" au fost Răzvan Bogăţeanu, respectiv Diana Petre, de la clasa a XI-a A (voi completa curând cu premiile lor la festivalurile de teatru pentru liceeni).
Textul piesei, dificil prin intertextualitate, şi la nivelul lecturii, dar şi la nivelul înţelegerii (dramaturgia modernă se studiază în clasa a XII-a, semestrul II), a fost o probă grea pentru Răzvan şi Diana.
Departe de pretenţia unei reprezentări impresionante (vineri au văzut textul, duminică am repetat), scurta noastră colaborare regizorală ne-a oferit, mie şi celor doi elevi, bucuria unei lecturi inedite şi a discuţiilor inerente despre teme, motive, personaje, particularităţi ale textului dramatic etc. Personaje generice, un El şi o Ea, ca în "Scaunele " de Eugen Ionescu, prinşi în rutina casnică, în rutina vieţii, încearcă să iasă din "încercuire", jucând pe rând rolul măscăriciului (motiv cehovian, aici redimensionat). Revolta personajului masculin, molipsitoare, alternând nebunia cu luciditatea, face din acest text o alegorie pe tema condiţiei omului contemporan care trăieşte iluzia vreunei libertăţi... Este acesta un punct de apropiere cu "Iona" sorescian. Bolnavul încercuit face gesturi nebuneşti de a se elibera, pentru ca apoi să revină la aceleaşi lucruri, pe care le simţea opresive: "Hei, Miţo! Mâine la prânz să-mi faci nişte plăcintă de coacăze! Grozav mi-e poftă! Şi pune nişte Muzică!". Iona lui Marin Sorescu va sintetiza în registru ironic-grav: "Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, odată ce te-ai născut."
Sperăm că am înţeles câte ceva, pentru că acesta s-a vrut cadoul nostru pentru dramaturgul Horia Gârbea.
Conform informaţiilor de pe blogul autorului, piesa "Bolnavul încercuit" a fost scrisă în 1990, inclusă apoi în volumul „Mephisto” (1993) şi reprezentată în lectură publică în anul 2007: El - George Mihăiță, Ea - Delia Seceleanu.
Le-am "jucat" noi: El şi Ea din "Bolnavul încercuit" au fost Răzvan Bogăţeanu, respectiv Diana Petre, de la clasa a XI-a A (voi completa curând cu premiile lor la festivalurile de teatru pentru liceeni).
Textul piesei, dificil prin intertextualitate, şi la nivelul lecturii, dar şi la nivelul înţelegerii (dramaturgia modernă se studiază în clasa a XII-a, semestrul II), a fost o probă grea pentru Răzvan şi Diana.
Departe de pretenţia unei reprezentări impresionante (vineri au văzut textul, duminică am repetat), scurta noastră colaborare regizorală ne-a oferit, mie şi celor doi elevi, bucuria unei lecturi inedite şi a discuţiilor inerente despre teme, motive, personaje, particularităţi ale textului dramatic etc. Personaje generice, un El şi o Ea, ca în "Scaunele " de Eugen Ionescu, prinşi în rutina casnică, în rutina vieţii, încearcă să iasă din "încercuire", jucând pe rând rolul măscăriciului (motiv cehovian, aici redimensionat). Revolta personajului masculin, molipsitoare, alternând nebunia cu luciditatea, face din acest text o alegorie pe tema condiţiei omului contemporan care trăieşte iluzia vreunei libertăţi... Este acesta un punct de apropiere cu "Iona" sorescian. Bolnavul încercuit face gesturi nebuneşti de a se elibera, pentru ca apoi să revină la aceleaşi lucruri, pe care le simţea opresive: "Hei, Miţo! Mâine la prânz să-mi faci nişte plăcintă de coacăze! Grozav mi-e poftă! Şi pune nişte Muzică!". Iona lui Marin Sorescu va sintetiza în registru ironic-grav: "Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, odată ce te-ai născut."
Sperăm că am înţeles câte ceva, pentru că acesta s-a vrut cadoul nostru pentru dramaturgul Horia Gârbea.
Conform informaţiilor de pe blogul autorului, piesa "Bolnavul încercuit" a fost scrisă în 1990, inclusă apoi în volumul „Mephisto” (1993) şi reprezentată în lectură publică în anul 2007: El - George Mihăiță, Ea - Delia Seceleanu.
Mulțumesc pentru interpretare. Foarte frumoasă.
RăspundețiȘtergereȘi jocul actorilor a fost inspirat.
Cînd a fost scrisă piesa (1990) angoasele de cuplu, grup și individuale nu că erau mai puține, dar era de altă natură. Parcă ea sună mai bine acum. Să fi fost vizionar? Nu poate fi omisă comedia numelor proteice - una dintre obsesiile teatrului meu - pe care am regăsit-o abia acum, infinit mai subtilă, la Shakespeare. Foarte interesantă apropierea de „Scaunele”, nu mă gîndisem, dar subconștientul... Eu mă gîndisem la „Lecția”, piesă pe care am cunoscut-o bine (și scenic) abia după ce am scris „Bolnavul...”, fusese o simplă lectură juvenilă. Vorba unui poem de-al meu:
„casa lui basho
era pe un deal
totul contează”
Sună mai bine în... italienește:
„Tutto significa”
@Horia Gârbea
RăspundețiȘtergereAr fi fost cam puţin să înţelegem prin "încercuire" doar cuplul, căsătoria.
... Deşi pentru final ne-am permis în reprezentarea noastră să ironizăm tocmai acest aspect prin muzica aleasă - "Ţi-am dat un inel", a lui Holograf.
În niciun caz „încercuirea" nu se reduce la cuplu. Dimpotrivă, El o imploră pe Ea să găsească un antidot pentru agresiunea mediului. Infernul sînt ceilalți, de care El înțelege să se izoleze. Dar Ea nu îi poate oferi un spațiu securzant pentru că efectiv nu pricepe și atunci El o sacrifică.
RăspundețiȘtergereCam aşa ceva am înţeles şi noi. Amintiţi-vă cum, în reprezentarea noastră, Ea e preocupată mai mult de manichiură decât de drama lui.
RăspundețiȘtergereAm promis că revin cu premiile echipei de teatru LOVART (coord. prof. Mariana Popescu):
RăspundețiȘtergere- martie 2011 - Festivalul de Teatru Jean Monnet - locul I pentru personaj principal masculin (Răzvan Bogăţeanu), Locul III pt cosutme si Locul IV pentru spectacol,
- martie 2010 - Locul II pentru rol principal masculin (Răzvan Bogăţeanu), Locul I pentru rol secundar feminin (Diana Petre), Locul I pentru rol secundar masculin (Sohan George),
- mai 2010 - Festivalul Amfora - Locul III pentru cea mai buna regie.