"Dormea adânc amorul meu de plumb"...
S-ar zice că interacţiunea profesor-elev, în esenţă, poate fi redusă la ceea ce se cheamă în termeni de specialitate proces instructiv-educativ sau predare-învăţare-evaluare. Teoretic, da, în practică, însă ...
"Plumb" de Bacovia - cam acum două săptămâni. Clasa a XII-a, clasă preluată, elevi noi pentru mine (să nu uităm că procesul instructiv-educativ presupune doi poli, deci şi profă nouă pentru ei). Afară, cald şi lumină, nimic bacovian. Şi dacă cerul nu ţine cu ora de română, să dea acolo, o ploaie sau vreo doi nori, măcar liniştea... (de din afara clasei, ce credeaţi?) Mergi, te rog, pe hol, şi spune-le colegilor de alături să intre în sala lor de clasă, zic eu extrem de politicos, dar imperativ (aţi remarcat, doar, verbul), elevului din prima bancă, în elanul meu de a trezi cât mai repede florile de pulmb şi în obişnuinţa mea de a nu scârţâi nimic în ora de română. Mergeţi dumneavoastră, de ce să merg eu? apare o voce de după nişte ochelari un pic cam prea mari pentru fizionomia în cauză, altfel moderni. Pentru că eu te rog politicos, spun eu fără drept de apel. Ochelarii şi fizionomia plecară (pe hol se făcu linişte), dar în urmă rămase o privire încruntată, ca de plumb, apoi, înapoi bancă, privirea şi fizionomia deveniră una şi aceeaşi persoană.
Să-l fi impresionat Bacovia?... s-ar putea întreba profesorul preocupat de procesul instructiv-educativ, după care ar recita liniştit ... şi era vânt ... şi era frig ...
Practic, însă, momentul m-a întristat mai mult decât poezia însăşi. Supărarea copilului nu-mi era adresată mie.
E trist când copiii noştri poartă în ei, ca nişte aripi de plumb, supărări prea mari pentru ei.
"Plumb" de Bacovia - cam acum două săptămâni. Clasa a XII-a, clasă preluată, elevi noi pentru mine (să nu uităm că procesul instructiv-educativ presupune doi poli, deci şi profă nouă pentru ei). Afară, cald şi lumină, nimic bacovian. Şi dacă cerul nu ţine cu ora de română, să dea acolo, o ploaie sau vreo doi nori, măcar liniştea... (de din afara clasei, ce credeaţi?) Mergi, te rog, pe hol, şi spune-le colegilor de alături să intre în sala lor de clasă, zic eu extrem de politicos, dar imperativ (aţi remarcat, doar, verbul), elevului din prima bancă, în elanul meu de a trezi cât mai repede florile de pulmb şi în obişnuinţa mea de a nu scârţâi nimic în ora de română. Mergeţi dumneavoastră, de ce să merg eu? apare o voce de după nişte ochelari un pic cam prea mari pentru fizionomia în cauză, altfel moderni. Pentru că eu te rog politicos, spun eu fără drept de apel. Ochelarii şi fizionomia plecară (pe hol se făcu linişte), dar în urmă rămase o privire încruntată, ca de plumb, apoi, înapoi bancă, privirea şi fizionomia deveniră una şi aceeaşi persoană.
Să-l fi impresionat Bacovia?... s-ar putea întreba profesorul preocupat de procesul instructiv-educativ, după care ar recita liniştit ... şi era vânt ... şi era frig ...
Practic, însă, momentul m-a întristat mai mult decât poezia însăşi. Supărarea copilului nu-mi era adresată mie.
E trist când copiii noştri poartă în ei, ca nişte aripi de plumb, supărări prea mari pentru ei.
„Dormea întors amorul meu de plumb”?
RăspundețiȘtergereVedeți că Bacovia e foarte ambiguu... Ce va să zică „întors”. Cu spatele la realitate? Răsucit?
Îndreptat contra... ce...? „Adînca ar fi fost prea simplu.
Să nu uităm versurile ucigătoare/ înălțătoare:
„Nemărginire, veșnicie,
În ochii tăi sînt cel mai laș.
Învață-mă filosofie.
Iubesc o fată din oraș...”
Se îndoiește cineva că Bacovia e cel mai bun dintre noi? (citez întrebarea din G. Bălăiță, alt băcăuan nebacovian)
@Horia Gârbea
RăspundețiȘtergereNici vorbă de îndoială asupra poeziei lui Bacovia... Ar fi fost prea simplu să pun ca titlu versul bacovian ca atare. Epitetul din primul vers al strofei întâi ("adânc") aruncat provocator în versul întâi din strofa a doua, pentru cunoscători sau pentru profunzi. De ce ar citi cineva o postare cu titlu fără cheie? Se pare că provocarea a prins. (Un pic dezamăgită sunt - elevii mei nu sunt suficient de atenţi). Altfel, titlul aşa mixat atenuează din tragism - copilul ăla era şi el trist, dar nu ca în Bacovia...
(Poate că nu se justifică ghilimelele la titlu.)
@Horia Gârbea
RăspundețiȘtergereP.S. ... adică trist ca în "Plumb", că altfel cel mai probabil că tot Bacovia e cel mai aproape prin strofa pe care o citaţi.