Stiloul care pune 10

Ieri, elevii mei (mă rog, unii dintre ei) au avut la ei creionul fermecat, pentru că altfel nu ar fi reuşit ca în 20 de minute să compună o povestioară, cu scop moralizator, cu personaje obiecte personificate (propuse de mine), cu o morală etc., adică o fabulă de-adevăratelea, în proză sau chiar în versuri (!!!). Deci, cum spuneam, după ce i-am "cercetat" pe Grigore Alexandrescu, pe La Fontaine, dar şi pe străbunicul Esop, am pus la încercare "înţelepciunea" elevilor de clasa a X-a. Iată câteva mostre:

D’ale penarului (Andrei, 17 ani)                                                                  

Într-o zi de şcoală,

Rechizitele s-adunară

Şi-au început a se plânge

Că penarul nu le-ajunge.

Bătrânul creion

Le spune tuturor,

Cum de vremuri multe el a existat

Si că-n în război a participat,

Cronici multe a scris

Despre cei ce au învins.

Iar doamna ascuţitoare

Le spune şi ea în gura mare

Cum lângă creion a stat mereu

Să îl ascută la bine şi la greu.

Însă noul venit,

Creionul mecanic,

Vine şi le spune:

“-Au fost vremuri bune,

Dar acum aţi îmbătrânit,

v-aţi învechit,

nu mai sunteţi buni de nimic!

Acum, că eu am venit,

Totul va fi mai uşor.”

Le-aş spune tuturor  

Că fiecare obiect în parte

A avut un punct de plecare,

Un bunic sau un străbun,

Care la vremea lui a fost cel mai bun.
Nu e bine pe cei bătrâni să îi ironizăm,
Ci, mai bine, de înţelepciunea lor să profităm. 

Întrunirea gumelor (Răzvan, 16 ani)

După o zi de şcoală, elevul veni acasă şi îşi desfăcu  ghiozdanul, aruncând totul prin camera sa.

Din întâmplare, din penar a ieşit o gumă de şters, rostogolindu-se pe biroul elevului, lângă o gumă de mestecat, făcută ghem. Vrând nevrând, acestea intrară în dialog:

-   Ce faci, Orbito? întrebă gumiţa de şters.

-   Bine, Ştearso, uite, pe-aici…..răspunse guma de mestecat.

-   Ce ai păţit de eşti aşa de ramolită? întrebă nedumerită Ştearsa.

-   Doar mi-am făcut datoria  de a curăţa dentiţia, dar am pierdut transportul către coşul de gunoi.

-   Mare păcat. Zaci aşa fără vreun rost, arăţi şi rău şi nu mai eşti bună la nimic. Pe când eu…

Guma de şters nu apucă să-şi termine vorba, că elevul, repezit să-şi facă ordine, adună repede dezordinea de pe biroul său, inclusiv guma de şters, care ajunse la coşul de gunoi.

Morala – nu judeca pe nimeni pentru starea socială pe care o are sau pentru simplul fapt că are un defect, pentru că nu ştii niciodată ce poţi păţi şi tu.

Creionul şi ascuţitoarea  (Ana Maria, 16 ani)

Într-o bună zi de şcoală,

Când copiii erau afară,

Creionul cheamă-ndată ascuţitoarea

Să-i ascută feţişoara,

Dar ascuţitoarea noastră,

Rece si un pic trufaşă,

Îi spune creionului:

„Ia mai pune-ţi pofta-n cui,

Toată lumea mă stresează

Să vă ascut pe voi la faţă.

Voi cu vârful ascuţit

Nu mai comentaţi nimic,

Copiii vă folosesc

 şi pe mine mă părăsesc. ”

„Dar, ascuţitoare mică,

tăioasă şi fără frică,

Fără ajutorul tău,

s-ar produce mult, mult rău.

Vino aici şi apucă-te

Vârful repede de-ascute !”

„Uite, ce vreau cel mai mult

E să rămâi cu vârful rupt,

Vreau să nu te mai folosească

Nimeni din această clasă.”

Creionul se enervă 

Un brânci ascuţitorii îi dă,

Iar ascuţitoarea noastră

Cade spartă, fără viaţă!

Au sfârşit rău amândoi

Şi-nvăţăm de aici noi

Furia s-o controlăm

Şi să nu ne enervăm, 

Să încercăm să colaborăm.

P.S. Spuneam ceva de creionul fermecat? Nu, nici vorbă de aşa ceva. Să revenim la realitate. Pur şi simplu au vrut, s-au concentrat şi au reuşit. Eu, în schimb, am stiloul care pune 10. De-adevăratelea.