Să punem la punct virgula!
Gata! Nu se mai poate! M-am hotărât să vorbesc despre asta! Nu mai pot sta nepăsătoare în fața atâtor adresări cărora le lipsește ... VIRGULA.
La clasă, am spus de o mie de ori, de câte ori am avut prilejul:
VOCATIVUL SE DESPARTE PRIN VIRGULĂ DE RESTUL ENUNȚULUI!
De la romantici (Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază) la moderniști (Cartea mea-i, fiule, o treaptă), de la basm (Râzi tu, râzi, Harap-Alb) la nuvelă (Credeai c-am murit, neică?) sau roman (Ce treabă ai tu, sărăntocule, ai?), nimic nu a fost suficient de convingător ca tortul lui Dumi.
Când Dumi a împlinit 18 (anul trecut, adică în a XI-a), l-am sărbătorit în clasă (de ce, e altă poveste, asupra căreia Dumi are drepturi de autor, deci nu o spunem). Tortul avea tradiționala urare La mulți ani, urmată de numele sărbătoritului, dar afurisita de virgulă se nămolise pe undeva prin ciocolată și nu se mai vedea, oricât ne-am uitat după ea, deși, mergând cu Lari să comandăm tortul, i-am atras atenția cofetăresei că nu vrem orice fel de tort, vrem un tort cu ... virgulă. Pentru cine nu a priceput încă, pe tort scria La mulți ani Dumi!, în loc de La mulți ani, Dumi!
Adică așa:
Bag seama că suferința mea la absența virgulei de la majoratul lui Dumi i-a atins pe elevii mei mai mult decât adresarea poetului către un fiu spiritual sau decât replica aducătoare de umilință a lui Vasile Baciu, fiindcă în toamna asta, de ziua mea, primele urări pe fb au venit cu ... virgulă, adică La mulți ani, doamna dirigintă!, făptașii mărturisindu-mi că, după câteva dileme lingvistice la 0.30, în noapte, și-au amintit de tortul lui Dumi.
Deci, vă rog eu, azi când scrieți pe ici, pe colo, La mulți ani, Mihai! sau La mulți ani, Gabriela!, puneți și amărâta de virgulă la locul ei, adică înainte de substantivul în vocativ, care exprimă o adresare (fie ea chemare sau invocare). Și desigur, virgula se pune și după vocativ, dacă scriu Mihaela, la mulți ani! și se pune înainte și după vocativ, ca în La mulți ani, Gabriel, și tot ce îți dorești!
Apropo,
La mulți ani, Mihai!
La mulți ani, Mihaela!
La mulți ani, Gabriel!
La mulți ani, Gabriela!
La clasă, am spus de o mie de ori, de câte ori am avut prilejul:
VOCATIVUL SE DESPARTE PRIN VIRGULĂ DE RESTUL ENUNȚULUI!
De la romantici (Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază) la moderniști (Cartea mea-i, fiule, o treaptă), de la basm (Râzi tu, râzi, Harap-Alb) la nuvelă (Credeai c-am murit, neică?) sau roman (Ce treabă ai tu, sărăntocule, ai?), nimic nu a fost suficient de convingător ca tortul lui Dumi.
Când Dumi a împlinit 18 (anul trecut, adică în a XI-a), l-am sărbătorit în clasă (de ce, e altă poveste, asupra căreia Dumi are drepturi de autor, deci nu o spunem). Tortul avea tradiționala urare La mulți ani, urmată de numele sărbătoritului, dar afurisita de virgulă se nămolise pe undeva prin ciocolată și nu se mai vedea, oricât ne-am uitat după ea, deși, mergând cu Lari să comandăm tortul, i-am atras atenția cofetăresei că nu vrem orice fel de tort, vrem un tort cu ... virgulă. Pentru cine nu a priceput încă, pe tort scria La mulți ani Dumi!, în loc de La mulți ani, Dumi!
Adică așa:
Bag seama că suferința mea la absența virgulei de la majoratul lui Dumi i-a atins pe elevii mei mai mult decât adresarea poetului către un fiu spiritual sau decât replica aducătoare de umilință a lui Vasile Baciu, fiindcă în toamna asta, de ziua mea, primele urări pe fb au venit cu ... virgulă, adică La mulți ani, doamna dirigintă!, făptașii mărturisindu-mi că, după câteva dileme lingvistice la 0.30, în noapte, și-au amintit de tortul lui Dumi.
Deci, vă rog eu, azi când scrieți pe ici, pe colo, La mulți ani, Mihai! sau La mulți ani, Gabriela!, puneți și amărâta de virgulă la locul ei, adică înainte de substantivul în vocativ, care exprimă o adresare (fie ea chemare sau invocare). Și desigur, virgula se pune și după vocativ, dacă scriu Mihaela, la mulți ani! și se pune înainte și după vocativ, ca în La mulți ani, Gabriel, și tot ce îți dorești!
Apropo,
La mulți ani, Mihai!
La mulți ani, Mihaela!
La mulți ani, Gabriel!
La mulți ani, Gabriela!
Ar mai fi ceva:
RăspundețiȘtergereLa mulți ani, Angela, Anghelina, Angel, Anghel!
Aoleu!fug, am o prietenă , care se numește chiar așa: Angela!
p.s. câte virgule!
La mulți ani și lor, atunci!
ȘtergereGata, doamna, am luat notite! Dar daca ti-s dragi virgulele, uita-te pe banda de stiri de la Antena 3, acolo ploua cu virgule, de m-au capiat, mai au putin si seamana a ghilimele, cat sunt de dese!:)Poate faci tu o statistica , cate sunt utile si cate nu.:)
RăspundețiȘtergereAdelina, impecabil! Virgulele la locul lor! :))))
ȘtergereE o idee sa stau intr-o seara sa vanez virgule!
Educativa postarea :) multi nu stiu cand sa puna virgula, felicitari :)
RăspundețiȘtergereȘi asta-i doar o situație de folosire a virgulei! :)
ȘtergereMulțumesc mult, Cami!
RăspundețiȘtergereEu vreau sa vad daca am recunoscut autorii din care citati: Eminescu, Arghezi, Creanga, Caragiale, Marin Preda. In ordinea in care dati citatele.
RăspundețiȘtergereOoops! Ultimul citat e din Rebreanu, acum am vazut, că ziceti de Vasile Baciu!
ȘtergereAșa!
ȘtergereO lectie foarte bune, simt ca mi-e dor de orele din liceu :))
RăspundețiȘtergerePe asta am și contat când mi-am făcut blogul, adică pe faptul că toată lumea are nostalgii legate de anii de școală.
Ștergereeu nu prea tin cont ce punctuatie....bravo pentru articol...
RăspundețiȘtergereMulțumesc și bine ați venit!
ȘtergereArticolul se vrea a fi un mod neconvențional de a învăța sau de a reaminti câte ceva ...
P.S. Nici greșeli capitale nu aveți. Tocmai v-am vizitat.
multumesc mult de raspuns Camelia Sapoiu...ma bucur ca mi-ai vizitat blogul...
RăspundețiȘtergeremai pun un comentariu...incerc sa-ti sugerez sa postezi mai des... pentru mine ar fi super....
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru sugestie. ... O iau ca pe un compliment!
ȘtergereP.S. Te-am trecut la lista mea de bloguri, așa că, la rândul meu, voi vedea din postările tale.
Cred ca lectiile (de limba romana sau de orice altceva) ar fi mult mai placute... daca ar fi predate asa. Probabil ca nici nu s-ar mai ajunge la aberatii muzicale de tipul "ma-ta are cratima"... :D
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
ȘtergereDacă aș fi sigură că producțiile tip "ma-ta are cratima" și-ar atinge un scop lingvstic, le-aș adora. Presupun însă că ele sunt înțelese de cei care oricum pun cratima la locul ei ...
Eu ştiu povestea cuuuu... condamnarea la moarte. sau . Ehee, multe capete ar pica... :)
RăspundețiȘtergereChiar nu mă prind. Cumva "De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu"?
ȘtergereDacă la asta făceai referire, nu e cu vocativ. :(
Nu stiu ce s-a intamplat, mie imi aparuse comentariul corect.
RăspundețiȘtergereNu, nu la acel ...popesc ma refeream ci la: ,,Sa se ierte, nu se poate sa se condamne la moarte!,, sau ,,Sa se ierte nu se poate, sa se condamne la moarte!,,
Cum este corect scris: doamna Maria Xulescu sau doamna, Maria Xulescu? Punem virgula sau nu?
RăspundețiȘtergereMultumesc anticipat!
Corect: Doamna Maria X-ulescu.
ȘtergereDoamna Maria scapă de virgulă, dar primeşte o cratimă.
nu se pune virgula
RăspundețiȘtergere@Camelia Sapoiu- vreau sa stiu daca se pune virgula dupa am rugamintea, in urmatoarea propozitie: Am rugamintea ca dupa semnarea raspunsului, sa mi-l transmittei semnat. Eu cred ca este corect Fara virgula, exact cum am scris. Mai am o intrebare. Dupa va rog se pune virgula? Va rog, sa-mi furnizati mai multe informatii cu privire la adresa transmisa in data de 02.02.2011. Sau nu se pune virgula dupa va rog?
RăspundețiȘtergereBuna ziua,
RăspundețiȘtergere"La multi ani si tot ce va doriti"!
Dupa "La multi ani" se pune virgula, sau este corect asa...multumesc.
În enunțul ”La mulți ani și tot ce vă doriți!” nu se pune nicio virgulă. Vă recomand însă scrierea cu diacritice (dacă tastatura permite).
Ștergere"La multi ani sănătoși"sau "La multi ani, sanatosi"???
RăspundețiȘtergere