Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc. Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie
Undeva am dat de-o vorbă bună:
RăspundețiȘtergere„să nu te porți scărpina acolo unde te mănâncă!”
Anda a fost prima care a găsit locul, iar Maria și Sergiu îi calcă umbra. Copiii reușesc o combinatorică strălucită, nu numai în exemplele de mai sus. Păcat în schimb, că mulți dintre ei, își pierd aceste abilități, din cauza educației precare de mai târziu.
... Ați pus punctul pe i!
RăspundețiȘtergereDragut...
RăspundețiȘtergereCu niște ani în urmă, o colegă de catedră avea inspecție pentru acordarea gradului I. Lucrarea ei era de vocabular.
RăspundețiȘtergereLa una dintre clasele a VIII-a, a făcut o lecție,la care, printre altele, le cerea elevilor să găsească derivate în textul de literatură. Tocmai studiau„La vulturi!„
Un elev a explicat cuvântul „ațâțată„, ca fiind derivat parasintetic,, în care prefixul ”a„ înseamnă „fără„, radicalul este -țâț-, ce mai! Agripina era o femeie care ar fi avut nevoie de silicoane.
Pe atunci nu se știa chestia asta.
Genial! :)))
ȘtergerePăi ce să mai vorbim de a-curatețe...
ȘtergereCojoc? Asadar, are ac de bojocii lor.
RăspundețiȘtergere... și Maria chiar a strigat din toți bojocii, când a găsit cuvântul "potrivit"!
ȘtergereBine ați venit pe la noi!
Memorabila... boala aia de piele! :))
RăspundețiȘtergereAșa-i! :)))
ȘtergereCojoc ar putea fi corect, daca se refera la un joc in cooperativa!Nu?Si muncitorimea ar putea fi o boala, traducerea romaneasca a cuvantului workhoolic!
RăspundețiȘtergereHai că deja ne dai lecții!
ȘtergereNepotelul meu de 4 anisori uitase numele florii soarelui, asa ca a botezat-o - însorita. :)
RăspundețiȘtergereCe drăguuuț! Și foarte inspirat!
ȘtergereMuncitorime chiar e o boala de piele mai ales cand o jumatate din plural e lenesa si nepregatita :))
RăspundețiȘtergereCorect!
Ștergere"Muncitorime" e noul maiestrel, ura ! :)
RăspundețiȘtergereFie vorba între noi, nimic și nimeni nu egalează măiestrelul!
ȘtergereMulta mancarime ne da muncitorimea asta :)) ce tare m-am distrat, superba analogie, numai adevar spun copiii astia :)))))))
RăspundețiȘtergerePăcat că spontaneitatea se pierde cu timpul!
Ștergere:)))))))))) eu am mai zis si am sa mai zic: copii sunt fenomenali. Nimeni nu-i intrece!
RăspundețiȘtergereAșa este. Copiii sunt minunați.
ȘtergereAstăzi, soțul meu povestea ceva despre o persoană-Obreja. Brusc, mi-am amintit ceva. Elevii mei erau într-a șaptea, la început. La capitolul „vocabular „, am discutat despre „construcții și locuțiuni. M-am gândit să le „dau „ atunci toate tipurile. Cele mai frumoase, dar și ușor de reținut , sunt, normal- locuțiunile verbale și cele adjectivale.
RăspundețiȘtergerePrintre altele, am dat și „(om) cu scaun la cap”.
Eram pe coridor, mergeam spre altă clasă, când o văd pe eleva mea, Obreja, cu scaunul de la catedră, în cap, plimbându-se pe tot coridorul.
Era cu spatele la mine. Mă apropii și o întreb ce a apucat-o.
Răspunsul? cică așa a înțeles ea să le demonstreze altora expresia învățată..
Bine că nu și-a ales să demonstreze "a te da cu capul de pragul de sus"! :)))
ȘtergereDa, cam da din colț în colț!!
Ștergere1. Dar cum ar fi fost să exemplifice „a ... timpul”. Presupun că ar fi fost implicat un ceas...
RăspundețiȘtergere2. Oricum, la Co-Joc merge și antonimul Anti-Joc. Așa cum îți iei rămas bun de la o rudă cu „pa-pa, rudă”.
3. În Maramureș, în Țara Chioarului, apare revista Vatra Chioreană despre care am și scris în Luceafărul. Îmi evocă o vatră tip aragaz-cu-un-singur-ochi. În articolul meu am evocat cazul arbitrului de tușă Orbișor care e probabil e supra-calificat în observarea off-side-ului.
Cunosc articolul. E savuros!
ȘtergereȘi omofonia „pa-pa, rudă” - "paparudă" e grozavă! :)))