Elevii mei basarabeni şi Poetul lor

     Nu am fost niciodată în Basarabia, dar am avut şansa ca Basarabia să vină către mine cu tot ce are ea mai bun şi mai frumos.
     Da, azi voi vorbi despre elevii mei basarabeni: Dulcineea, Bodo şi Victor, pentru că 14 februarie rămâne pentru sufletele lor ZIUA POETULUI NAŢIONAL al Basarabiei, Grigore Vieru. 
     În urmă cu trei ani, pe 20 ianuarie, când întreaga Moldovă  plângea moartea Poetului, cei trei tineri basarabeni îmi erau încă elevi (Dulcineea - clasa a X-a, iar Bodo şi Victor - clasa a XI-a. Lor li s-a adăugat atunci Elena, clasa a IX-a tot la noi, sora lui Bodo.). Trebuie să ştiţi ce fel de elevi au fost, ca să înţelegeţi ce am făcut împreună atunci şi de ce mi-am rupt din timp o zi şi o noapte (în perioada când îmi scriam teza de doctorat) să citesc şi să simt toată poezia lui Grigore Vieru. Nici nu  mi-a fost greu - în fiecare vers  am regăsit ceva din copiii aceştia, pe cât de sensibili, pe atât de puternici şi de serioşi în tot ceea ce au făcut. Tot timpul cât mi-au fost elevi am simţit la ei lacrimile de dor pentru acasă, cu tot ce înseamnă - mamă, ţară, grai, un acasă pierdut sau ciopârţit pentru unii dintre ei. 

     Aşa că, în timp ce Moldova declara zi de doliu naţional la moartea lui Grigore Vieru, patru elevi basarabeni, într-un liceu din Bucureşti, au arătat cu pioşenie audienţei - profesori şi elevi - sufletul lor sensibil şi îndurerat, fără ascunzişuri, aşa cum rar mai vezi.
    Primele versuri ale poetului, rostite cu voci adânci de elevii mei basarabeni, lângă flăcările tremurătoare ale unor lumânări albe, au pătruns aerul şi, într-un fel pe care nu-l pot descrie, ne-au făcut pe toţi cei prezenţi parte din tristeţea lor: ... Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici măcar nu te urăsc...
     ... Nu am fotografii de la acel moment, doar o filmare nu prea reuşită, dar sunt sigură că pentru elevii mei basarabeni ora aceea rămâne o pagină aprinsă, vie, pe care o vor purta cu ei ...  
      Pe unde mai sunteţi, Dulci, Bodo, Victor ... 





Comentarii

  1. dulcineea14 februarie 2012 la 22:39

    Citind, am retrait clipele acelei zile...pe cat de dureroasa, pe atata de frumoasa pentru ca ne-a unit intr-o stransa prietenie pe parcursul celor 3 ani de liceu( 3, 2, care si cum)A fost ziua in care ne-am deschis sufletele, i-am lasat pe toti sa "guste" din durerea, dorul, pierderea noastra. Si mi-e un dor, si imi lipsesc acele clipe...acei oameni:)...eu va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia Săpoiu15 februarie 2012 la 08:03

      Dulcineea, tu mi-ai amintit de acea activitate, prin statusul de pe FB. >:D<

      Ștergere
  2. Anonim14 februarie 2012 la 23:45

    Cum spunea și Dulcineea, citind postarea am retrăit amintiri ancorate adânc în sufletul nostru. A fost unul dintre puținele momente în care am plâns fericit, alături de oameni care simt și înțeleg dorul, arta, vorbind aceeași limbă, a iubirii. Mi-aduc aminte cât de mult v-ați implicat în organizarea evenimentului. Din acea zi l-ați adoptat pe Vieru și pe noi cei veniți din Basarabia pentru o viață mai bună. Vă mulțumim pentru că ne-ați oferit mai mult decât un curs teoretic (lecții de viață), mai mult decât o sală de clasă(un cămin), mai mult decât o notă (apreciere).

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim14 februarie 2012 la 23:46

    Am publicat anul trecut în februarie o culegere de versuri și aforisme din opera lui Vieru - ”Șoaptele ierbii”.
    Cu următoarea ocazie vă aduc cel puțin un exemplar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia Săpoiu15 februarie 2012 la 08:05

      Mă bucur că ai în continuare preocupări culturale, Alexandru. >:D<

      Ștergere
  4. cristina15 februarie 2012 la 10:28

    Cit mi-e dor si mie de casa.!Mi-ati "trezit" toate amintirile legate de patria mea....Ce-am simtit azi,acum,nu simt in fiecare zi.Va multumesc(Cristina)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia Săpoiu15 februarie 2012 la 16:36

      Cred că eşti Cristinica noastră. Mă bucur că ai citit! >:D<

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

Imagine
  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor m...
Citiți mai multe

Ce am făcut pe 15 ianuarie

Imagine
Cum am sărbătorit Ziua Poetului Naţional, vineri, 15 ianuarie, la Colegiul Naţional "Spiru Haret": - celor trei clase de a IX-a (C, D, E) le-am propus să facem o expoziţie cu caligrame şi pictopoezie dedicate lui Eminescu. Ce am obţinut se vede parţial în fotografii, dar completăm aici: lucrări foaaarte diverse: de la caligrame cu versuri eminesciene sau cu versuri proprii la portrete ale Poetului, postere, pictopoezii sau pur şi simplu poezii. Cel mai important lucru pentru mine a fost că toată săptămâna elevii mei de 15 ani au citit Eminescu şi despre Eminescu. Astfel, în holul central al liceului, "Dorinţă" a luat formă - la propriu (o formă  cool , cum nu se poate mai aproape de adolescenţii de 15 ani), cuvinte din scrisorile eminesciene ieşind din călimară, luna şi stelele, lacul, nuferii .... 90 de adolescenţi mai aproape de Eminescu, exprimând asta în modul propriu. Sara (IX E) - clasa a V-a (unde sunt şi dirigintă!) a primit altă provocare : ...
Citiți mai multe