Punct şi virgulă

Această săptămână e una aparte. Învidiaţi-ne pe noi, profesorii. Pentru ceea ce ne e dat să plămădim. ... E săptămâna când au loc toate festivităţile de final de clasa a XII-a. Toată şcoala are un aer sărbătoresc. Astăzi a fost Festivitatea Robelor. Urmează Balul de Absolvire, iar planificarea orelor de dirigenţie festive a apărut în cancelarie de la începutul săptămânii. Sălile - unele - acelea care urmau să găzduiască "Ultimul clopoţel" au luat o geografie nouă, una sărbătorească şi încăpătoare. Ai zice că e imposibil să cuprinzi într-o (ultimă) oră de dirigenţie toate întâmplările, toate amintirile, toate emoţiile, gândurile, paşii mici şi mari, treptele urcate una câte una, în fine, ... anii de liceu cu emoţii la română. Dar eu vă spun că se poate. Am dovada: Ultimul clopoţel la clasa a XII-a C, de la Colegiul Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti, diriginte - prof. Cristina Militaru (matematică). S-a reconstituit tabloul celor patru ani: într-un filmuleţ (m...

      Am obiceiul ca, dacă am două ore legate la aceeaşi clasă, să nu mai plec la cancelarie şi să rămân în pauză cu elevii, în sala de curs. Mă rog, cu elevii care nu au treabă la bufet, în foişor sau în părculeţul din curtea liceului. Nu corectez, nu citesc, nu-mi fac de lucru la catedră, ci stau de vorbă cu elevii. De fapt, mai mult ascult. O recreaţie de 10 minute face uneori mai mult decât o oră de dirigenţie. Aşa ajung să-mi cunosc foarte bine elevii - aflu ce-i pasionează, cu cine sunt prieteni, uneori ce-i frământă, aflu despre isprăvi donquijoteşti, despre iubiri, despre aşteptări, temeri sau dezamăgiri.      Am avut acum câţiva ani o elevă cu nume de personaj literar: Dulcineea. Privirea şi vorba nu-i dezminţeau numele, "un nume mângâios la auz, ieşit din comun şi plin de tâlcuri adânci", cum spune chiar Cervantes. Cred că din prima săptămână din clasa a IX-a am aflat că Dulcineea e prima dată departe de părinţi, venită din Republica Moldova, la...

Din patru în patru ani, seara Balului de Absolvire devine pentru mine un eveniment foarte personal. Când clasa al cărei profesor-diriginte sunt se pregătește pentru bal, iau parte la pregătiri, cu tot ce presupune. Am intenționat zilele să scriu câteva reguli de respectat în seara balului. Aș fi avut în vedere amănunte legate de ținută, cu tot ce presupune, de socializare, amănunte care țin de etichetă, în general. Mi-am dat seama însă că m-aș fi repetat. Pregătirile pentru bal (despre care vorbeam) au presupus și acest lucru. Așa că nu-mi rămâne de făcut decât să notez ce "reguli" au încălcat elevii mei, adică XII A-ul: 1. Am vrut să participe toți elevii mei la Balul de Absolvire. Locul extrem de elegant unde s-a desfășurat a impus o anumită etichetă în ce privește ținuta. Făcând totalul (cheltuielilor), părea imposibil să poată participa toți. Am trecut peste bariere  reguli oarecare și am găsit soluții. Împreună. 2. Elevii mei și-au dorit să avem fotograful nostru pr...

Mai sunt două săptămâni de şcoală pentru elevii de clasa a XII-a. Întotdeauna ultimele săptămâni, la final de liceu, sunt extrem de aglomerate. Documente de completat, atestate, pregătirea examenelor, cu emoţii la română , organizarea balului de absolvire, învăţatul pentru examenele scrise, ... când la mate' dai de greu ,   învăţatul pentru facultate, festivitatea de absolvire, teze şi teste, corectări, simulări, griji, rochii de bal, apoi balul, medii de încheiat, învăţatul iar, mai tăiem o săptămână, apoi o zi, şi încă una, şi încă una ... De mână până la ultima oră de dirigenţie.

... sau despre gesturi mici care aduc bucurii mari. Vinerea trecută, doi dintre copiii din clasa mea (XII A, de fapt nu mai sunt copii) mi-au cules toporași din parcul liceului și mi i-au oferit la începutul orei.  Buchețelul era legat cu o ață mov, cam ca petalele delicatelor mostre de primăvară, de care efectiv nu m-am putut despărți toată ziua. Adică am plimbat de la o clasă la alta primăvara cu fundiță mov. Mai sunt mai puțin de trei luni până la absolvirea promoției 2013 și doar câteva săptămâni de școală efectivă și mă bucur din plin în perioada aceasta de fiecare feedback al muncii mele de patru ani ca diriginte. Grija la detalii (ața la culoare găsită la portar!!), solemnitatea gestului (pentru că trebuie să vă imaginați importanța dată momentului, respectul cu care mi-au înmânat delicatul buchețel), intenția dezinteresată de a face cuiva o bucurie (adică mie), curajul de a fi spontani, toate acestea sunt lucruri pe care le văd, indiferent cât de preocupați suntem să re...

Pentru Dani Petrescu, colega mea de bancă şi prietenă de o viaţă, şi pentru Marilena Dobre, care, aflate la Kiev, respectiv la New York, nu au putut ajunge la întâlnirea Promoţiei 1987, Liceul Pedagogic "Spiru C. Haret" Buzău, la 25 de ani de la absolvire. Sper, dragile mele, să pot reda pentru voi ceva din atmosfera zilei de 16 iunie.  Mărturisesc că atunci când am citit  După 20 de ani de Alexandre Dumas tatăl, în adolescenţă, am avut o strângere de inimă: muschetarii îmbătrâniseră. Aşezaţi la casele lor  castelele lor, cu nume noi, cei patru muschetari, ajunşi în plinătatea vârstei, şi-au continuat, însă, aventurile ... Acum, aflându-mă la venerabila vârstă de 25 de ani de la terminarea liceului, văd aventurile din   Cei trei muschetari doar ca pe o perioadă de bildung obligatorie pentru devenirea din următorul roman . Şi mai văd în  După 20 de ani,  că muschetarii nu sunt nicidecum bătrâni, ci doar maturi, împliniţi şi plini de farmec. (Aici ar fi ...

- Să te uiţi la poze din liceu. Caută-le în calculator, le ai în my stuff, pe undeva, inclusiv pe cele dintr-a IX-a, când te-au considerat toţi ciudat(ă) că vrei poze cu clasa şi cu Diriga. ... Ce atâta grabă? Visezi ... Suntem abia în semestrul al II-lea din clasa a IX-a ...  - Să îţi pui un cover  cu tine şi colegii tăi cu cea mai actuală poza - bal, absolvire, ultimul clopoţel, ultima oră de dirigenţie etc. Cred totuşi că de la bal. A fost de vis. - Să te priveşti în oglindă.  Sunt ochii mei aceia care mă privesc?   (Oooops! Asta-i o replică din  Iona .) Reluăm. Să te vezi în oglindă. Sunt eu acesta care am crescut atât? - Să îţi faci ordine pe birou, în cameră, în gânduri.  Carnetul de note, în sertarul ăsta, îl ţin ca amintire, ... caietele de mate, pe birou, de luni, lucrez cât pot de mult,  ... notiţele astea se aruncă,  .... amintirile, se păstrează ...  - Să te bucuri. Ai cunoscut oameni deosebiţi, persoanele acelea care vene...

     Nu am fost niciodată în Basarabia, dar am avut şansa ca Basarabia să vină către mine cu tot ce are ea mai bun şi mai frumos.      Da, azi voi vorbi despre elevii mei basarabeni: Dulcineea, Bodo şi Victor, pentru că 14 februarie rămâne pentru sufletele lor  ZIUA POETULUI NAŢIONAL  al Basarabiei, Grigore Vieru .       În urmă cu trei ani, pe 20 ianuarie, când întreaga Moldovă  plângea moartea Poetului, cei trei tineri basarabeni îmi erau încă elevi (Dulcineea - clasa a X-a, iar Bodo şi Victor - clasa a XI-a. Lor li s-a adăugat atunci Elena, clasa a IX-a tot la noi, sora lui Bodo.).  Trebuie să ştiţi ce fel de elevi au fost, ca să înţelegeţi ce am făcut împreună atunci şi  de ce mi-am rupt din timp o zi şi o noapte (în perioada când îmi scriam teza de doctorat) să citesc şi să simt toată poezia lui Grigore Vieru. Nici nu  mi-a fost greu - în fiecare vers  am regăsit ceva din copiii aceştia, pe câ...

Astăzi a fost ziua absolvirii pentru generaţia 2011. Anii de liceu "cu emoţii la română" s-au dus şi de azi devin amintire. La fel, tabloul elevilor la ultima lor oră de dirigenţie, stând în bănci atât de emoţionaţi şi atât de frumoşi, încărcaţi cu bucuria ceremoniei de absolvire şi aşteptând să fie strigaţi după catalog pentru ultima oară în viaţa de elev. Privindu-i, m-am identificat cu ipostaza contemplativă a poetului care devine martorul maturizării unei generaţii. De aceea, în loc de rămas bun, poetul necuvintelor a vorbit în locul meu: Adolescenţi pe mare   - Nichita Stănescu Această mare e acoperită de adolescenţi care învaţă mersul pe valuri, în picioare, mai rezemându-se cu braţul, de curenţi, mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă de soare. Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect şi îi contemplu ca la o debarcare. O flotă infinită de yole. Şi aştept un pas greşit să văd, sau o alunecare măcar pân'la genunchi în valul diafan sunând sub l...

Întrucât cândva, prin noiembrie, puneam punct şi virgulă , continuăm lista tipologiilor 14-18: Atoateştiutoarea face parte din categoria "elevii vechi şi noi" (îţi mulţumim, maestre Filimon), alături de Tocilarul, Chiulangiul, Rockerul etc. Cred că există dintotdeauna, în fiecare clasă câte una. Ea ştie tot - ce trebuia să înveţi pentru teza la istorie, ce alimente nu îngraşă, când va fi eclipsă, adresa de facebook a tipului ăla de la ... ( nici nu contează de la ce clasă sau liceu, ea ştie oricum). Ea ştie să dea sfaturi despre orice şi oricui. Este cineva care o poate sfătui să tacă? Măcar din când în când. Sclipitoarea se remarcă imediat. Nu ai cum să nu observi pixul cu sclipici, penarul cu sclipici, tricoul cu sclipici, geanta cu sclipici, agrafele cu sclipici, oja cu sclipici, fardul, cureaua, titlurile puse la teme şi la referate, cizmele, balerinii, slidurile din vreo prezentare power-point, toate au mai mult sau mai puţin ( de obicei, mai mult) sclipici. Dar să ne...

Sigur că după ce îţi trec prin mână (sau prin suflet) zeci de elevi, în minte îţi rămâne fiecare cu altceva. Despre unii îmi amintesc în ce bancă stăteau, cu ce coleg, de la alţii rămân nume, caligrafii, chipuri, frânturi de biografie. Despre Ioana îmi amintesc cam așa: extrem de deşteaptă, foarte hotărâtă, ochi creionaţi intens cu negru, uşor în genul rock, hanorace H&M, privire inteligentă, scris frumos. În plus, apelativul sub care era cunoscută, o prescurtare de la numele ei de familie, coincidea cu felul în care şi eu eram strigată uneori pe vremea când eram elevă de liceu (o derivare de la numele meu de atunci). Şi asta nu e tot. O întâmplare anume trebuie povestită: la ultima oră de română din clasa a XII-a, Ioana a venit la catedră, privindu-mă solemn, cu carneţelul de note deschis. Vă rog să-mi treceţi în carneţel ultima notă . Luase un 10 binemeritat la ultima lucrare pentru un eseu impecabil construit.  Şi, în timp ce colegii ei de clasă se desprindeau, oficial, de ...

Atunci când dai elevilor o temă de creativitate se nasc, mai mult sau mai puţin, poveşti, situaţii, personaje. Şi, de multe ori, personajele sunt atât de vii, încât nu-şi mai ies din rol sau noi, cei care le vedem, le uităm acolo în poveste... Frumuseţea cu temele este aceea că ele, chiar dacă se repetă de la un an la altul, elevii sunt alţii, deci poveştile sunt altele. Se întâmpla cam cu zece ani în urmă la o clasă de mate-info şi tema era ca fiecare elev să compună un text publicitar original pentru un produs existent pe piaţă sau pentru unul imaginat. Sigur că urma să evaluez/notez ţinând cont de mijloacele lingvistice de realizare a scopului persuasiv în discursul publicitar, de mijloace audio sau/şi vizuale utilizate etc. Şi, probabil, că au fost teme de toate felurile şi elevi de toate felurile. L-am reţinut, dintre toţi, pe el, un băiat cu o statură masivă care contrasta izbitor cu chipul de copil, aşezat la peste 1,80 m altitudine. Fuseseră, până să-i vină rândul, prezent...

Dacă ar trebui să formulezi câteva tipologii specifice anilor de liceu, ai spune, cu siguranţă: Tocilarul, Chiulangiul, Rockerul, Băiatul de bani gata, Poetul etc.,  cu femininele de rigoare. Cam astea îţi vin în minte, nu? Eu cred, totuşi, că se poate mai mult - peisajul licean de azi e mult mai pitoresc: - Băiatul-care-îşi-face-părul-cu-placa   se distinge de departe ("de departe" la propriu şi la figurat) din mulţime (oare de ce?). Nu este niciodată grăbit, pentru că orice mişcare bruscă i-ar deranja bretonul. Are adesea piercing şi este dependent de oglindă. Nu vorbeşte niciodată foarte tare, din contră, rosteşte cuvintele apăsat şi rar ca, de pildă: Îmi-daţi-vo-ie-să-plec?-Mă-simt-rău-am-în-ghi-ţit-di-mi-nea-ţă-fi-xa-tiv. - Diva lasă întotdeauna în urma ei mirosul de parfum scump şi alaiul format din clonele ei (şi admiratorii, pe care nu-i observă, la naiba!). E îmbrăcată doar cu lucruri de firmă, pe care ştie să le poarte aşa încât o observi pe ea, şi nu hainele sau ...